Inimioara de aur

Cumpăr două pungi de pufuleți. Prin parc, copilul cel mare mănâncă și tot aruncă bețe în lac. Cel mic vrea să facă la fel. Se apleacă după o crenguță căzută și concentrat fiind pe aplecare varsă jumătate din pungă pe jos. Noi râdem, el e serios. Ne zice că-s pentru porumbei. Bine, sunt pentru porumbei. Vine cu creanga și cu punga pe jumătate la gărduleț, ca să arunce bățul și el. Aruncă. Scapă iar punga și pierde alți pufuleți. Iar râdem, lui iar nu i se pare nimic nefiresc. Sunt pentru rațe. Bine, pentru rațe să fie. Mai are vreo trei în pungă când cel mare se trezește că el nu mai are deloc. Cel mic întinde punga cu-ai lui trei. Doamne cât îl iubesc!