Un extras din pachetul salarial…

La vremea la care încă lucram la angajat cred că întrebarea care se punea cel mai des la sfârșit de lună era A intrat salariul? 

Începând cu ora prânzului fiecare dintre noi aștepta cu înfrigurarea acel e-mail care spunea cam așa: Please note that June/July/August etc. salaries payment were processed. Detailes, attached. 

Iar dacă era zi de vineri, întrebarea se punea cu și mai multă fervoare. Asta pentru că pentru cei mai tineri și mai dezorganizați (a se citi risipitori, ca și categorie privilegiată, privilegiată față de cei care erau nerisipitori pentru că nu aveau prea mare lucru de risipit) toate planurile de weekend se învârteau în jurul acelor bani. Și dacă la țigara de la ora 2 p.m. răspusul era nu, nu a venit mail-ul despre salarii începeau să sune telefoanele la HR.

Gabriela, nu primim azi banii?? De ce?!

Păi, a crăpat soft-ul de salarii…

IAR?!?!?!

Au trecut aproape trei ani de-atunci. Timp în care, vorbind cu foști colegi, înțeleg că lucrurile și oamenii care reprezintă resurse umane de neprețuit, s-au mai schimbat. Aș spune evoluat, dar de multe ori nu-i din vina lor. Vina lor, a soft-urilor… Dar nedorindu-mi să fiu malițioasă și păstrând totuși discuția la HR software, aflu că ceea ce la vremea la care eram eu corporatistă crăpa se cheamă salary calculator. Și că misiunea departamentului HR nu se rezuma la a ne calcula și vira salariile, număra bonurile de masă, introduce cererile de concediu în sistem și a ne actualiza și viza la ITM contractele de muncă, ci era una amplă, o adevărată misiune, soarta întregului payroll din Romania regăsindu-se în ea!

Cum ar veni, iertați nerăbdarea, neștiința și nerecunoștința. Sunt bonus la tinerețe. Și vin toate împreună în pachetul denumit salarial.

Strictul necesar. În loc de aspirator, Veliko Tarnovo, cascada Hotnitsa și Arbanasi

Weekendul trecut am fost la Veliko Tarnovo. Nu pentru că am fi tributari sfântului Valentin ci pentru simplul motiv că alegem să trăim… fără anumite lucruri. Povestea a început așa: joi seara, în timp ce dădeam canapele la o parte, adunam jucării și manevram cu dexteritate mătura, Valentin – altul decât vedeta zilei de 14 februarie – îmi spune, pentru a mia oară, că poate un aspirator ne-ar ușura munca. Pentru a mia oară, pledez pentru strictul necesar: într-o casă cu covoare ce pot fi rapid scuturate, o mătură este mai mult decât suficientă în lupta cu firimiturile și cocoloașele de praf! Și-mi închei apologia cu cuvintele: în loc să dăm banii pe aspirator, mai bine mergem un weekend la Brașov! Moment în care Valentin se întoarce brusc la mine și-mi spune… păi hai!

Atât mi-a trebuit! Devenită subit mai sprintenă decât un titirez, am terminat ce era de terminat și am luat internetul la puricat. Cazare în Brașov. Valentin propune Bran. Bun, cazare Bran. Puține oferte pentru că, na, este ziua – transformată în weekendul – îndrăgostiților… Ne gândim la drum și la probabilitatea de a sta mult în coloană pe Valea Prahovei. Și uite așa, din două vorbe, am tăiat de pe listă Brașovul/Branul și am optat, încă o dată, pentru Bulgaria. Și bine am făcut!

Bine am făcut, pentru că Veliko Tarnovo este o încântare! La pas, răsfățați de un soare dulce, ne-am bucurat de fiecare piatră, de fiecare cotitură. Ne-am oprit în fiecare mic atelier artizanal și ne-am minunat de fiecare perete pictat. Pentru că în Veliko Tarnovo, chiar și grafitti-ul are o cu totul altă dimensiune…

 photo 1 (6) photo 2 (5) photo 2 (6) photo 1 (3)

photo 1 (4) photo 2 (4) photo 4 (3) photo 5 (3)

photo 3 photo 2 photo 3 (5) photo 4 (5)

photo 2 (3) photo 4 (2) photo 4 photo 5 (5)

Dimineața celei de-a doua zi ne-am petrecut-o la cascada Hotnitsa. Cascada pare un colț rupt din rai. Nu lipsesc sticlele aruncate și resturile de la grătare, însă priveliștea, priveliștea este splendidă! Nu este vorba despre o uriașă cădere de apă, este însă vorba de un loc care arată precum… o îmbrățișare. Un semicerc de piatră cuprinde în el o apă în care îți vine să te scalzi și să uiți în ea tot ceea ce are legătură cu ce ești, ai fost sau vei fi. Este un loc care te golește de gânduri și te încarcă de bine. Ne-am spus că vom reveni, în vară, pentru scăldat – dar dacă printre zeci sa poate sute de mașini parcate, miros de mici și turiști pe jumătate goi vom mai regăsi senzația de împlinire, rămâne de văzut…

photo 1 (7) photo 3 (6) photo 4 (6) photo 5 (6)

Apoi am pornit în Arbanasi. Unde ne-am plimbat, doritori de colb curat și de frumosul de care dai la fiecare pas. Am intrat și la muzeu și-am petrecut acolo două ore, bucurându-ne de liniștea celor câteva încăperi ce-ți dau gustul traiului de altădată, dar și de curtea plină de nuci cu miezul dulce, de ghiocei și tot felul de vase așezate prin iarbă, pe lângă ziduri și arătând, încă o dată, care-i felul de-a fi al bulgarului: gospodar și cu un simț acut al frumosului.

photo 4 (8) photo 1 (9) photo 2 (9) photo 5 (8)

photo 1 (10) photo 1 (11) photo 2 (10) photo 2 (11)

photo 3 (9) photo 3 (10) photo 3 (11) photo 4 (10)

photo 4 (9) photo 4 (11) photo 5 (9) photo 5 (11)

Au fost două zile perfecte. Două zile care ne-au reconfirmat faptul că “a avea” nu se aseamănă nici pe departe cu “a face”.

Idei de vacanță…

De la o vârstă încolo, încep așteptările. De la lucrurile mărunte și până la cele mari, începi să ai anumite așteptări. Experiența își spune cuvântul și vrei că lucrurile să fie într-un anumit fel. De la a mânca și călători până la a gândi și spera, totul se dimensionează după măsura ta, a omului care ai devenit.

Impulsul haide să mergem! vine însoțit de dorința de a anticipa. Oriunde ai pleca și orice ai gândi, știi ce vrei și știi ce să ceri. Și știi ce să cauți. Iar pentru a aduce lucrurile în sfera concretului, să ne gândim cum arată un weekend de student (când arunci trei haine într-un rucsac și fugi la mare, unde valurile și soarele te fac să nici nu observi cum arată camera prin care s-au perindat mii de oameni la fel de visători ca tine iar mâncarea de la împinge-tava sau pizza de la terasa de pe faleză să nu-ți pară de neînghițit) și cum arată un weekend pentru o familie cu copii, pentru care o cameră curată și călduroasă, o mâncare sănătoasă, un loc de parcare, un loc de joacă, locuri de vizitat și activități recreative devin lucruri fără de care nu prea se mai poate…!

Fie că este vorba despre un sfârșit de săptămână sau despre o vacanță, cauți. Și cauți. Și cauți. Ți-ai setat standardele și vrei să ai parte de tot. Fie că este vorba despre internetul din cameră sau de vremea însorită, vrei totul! Cearceaf imaculat, prosop moale, pat confortabil, masă gustoasă, locuri de vizitat, lucruri de făcut… totul! Studiezi poze, vizionezi tururi virtuale, citești despre împrejurimi, te interesezi de atracții, îți faci temele și, odată terminate, le mai și verifici! De două ori chiar!

Iar dacă întâmplător afli de un loc numit Straja, începi să te documentezi! Unde este, ce-i acolo, cum arată, se merită?! Și iată cum mergând pe firul internetului afli lucruri despre care nu știai și la care nu te-ai fi așteptat, lucruri care parcă îți dau ghes să umpli un geamantan cu haine de copii, să te urci în mașină și, cu mic, cu mare, să pornești spre un loc unde spune-se că sunt canale energetice, relicve istorice de pe vremea dacilor, priveliști amețitoare, lac de acumulare dar, mai presus de orice, visul oricărui om ce locuiește într-un oraș zbuciumat… liniște și pace! Pentru că stațiunea Straja, îmbrăcată în povești despre preotese ce se rugau pentru strămoși, pare-a fi un loc rupt din basme…

Iar dacă atunci când te gândești la cazare te întâmpină un cuvânt simplu – dar care prin încărcătura lui îți merge la suflet! – și anume “căldură”, zarurile par a fi aruncate iar a petrece o mini-vacanță la Straja, la Vila Alpin (doar de la ea a pornit căutarea!), cu munții Retezat întipărindu-se pe retină și ciorba de burtă sau fasolea cu ciolan delectându-ți simțurile, vizitând Sarmisegetuza, rezervația de zimbri, mănăstiri și cetăți si aflând povești din Țara Hațegului, iată o idee demnă de a fi luată în considerare!

straja

(Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2013)

Concluzii la sfârșit de weekend…

Am citit, ne-am jucat, am gătit, am mâncat. Și ne-am gândit la…

- Bună ziua, spuse micul prinț.

- Bună ziua, zise negustorul.

Era un negustor de pilule-minune care potolesc setea. Se înghite una pe săptămână și nu mai simți nevoia să bei.

- De ce vinzi asta? spuse micul prinț.

- E o mare economie de timp, spuse negustorul. Experții au calculat. Se economisesc cincizeci și trei de minute pe săptămână.

- Și ce faci cu aceste cincizeci și trei de minute?

- Faci cu ele ce vrei…

“Eu, își zise micul prinț, dacă aș avea cincizeci și trei de minute de pierdut, m-aș duce agale către o fântână…”

A fost un weekend în care nu am făcut nimic special. Un weekend perfect.

15 WP_20130922_003 14

4 3 1 2 20-001

8 7 6 5

1312 11 10

WP_20130922_008 WP_20130922_011 WP_20130922_012 WP_20130922_014

WP_20130922_009 WP_20130922_010 WP_20130922_013

Idei de weekend. Grădini zoologice. Beauty is in the eye of the beholder

Duminica trecută am fost la grădina zoologică din Târgoviște. La cea din București am tot mers iar pentru că acum vreo cinci ani cea din Târgoviște ni s-a părut minunată, ne-am zis, din dorința de a-i pune pe cei mici față în față cu ceea ce e mai frumos, că este obligatoriu să-i ducem și pe ei acolo!

Sărind direct la aprecieri, ei bine grădina zoologică din Târgoviște este într-o stare deplorabilă. De la intrare și până la ultima cușcă, totul este în mare paragină. Cât despre bietele viețuitoare… dacă acum cinci ani aveau trei urși, acum mai este unul singur, dacă atunci păunul avea coadă, acum nu mai are, etc.

Cu toate acestea, în ochii unui copil de patru ani nu are absolut nicio importanță cât de ruginit este gardul care înconjoară balta în care se bălăcesc nutriile sau că leul este costeliv de-a binelea… Iar pentru un copil de un anișor, acel mmmmeeeeeeee deprimat al căpriței cu ochi triști prezintă incomparabil mai mult interes decât orice zornăitoare viu-colorată!

Pentru că da, într-adevăr, frumusețea este în ochii celui care privește… În mod cert, grădinile zoologice rămân – pentru noi cel puțin – pe lista locurilor de mers în weekend!

Mai jos, poze – atât din Târgoviște, cât și din București.

T1 T2 T3

T4 T6 T7

B1 B2 B3

B4 B5 B6

Recomandări de weekend. Relaxare

Calculat în kilometri, nu suntem departe de București. Dar suntem foarte departe de tot ceea ce înseamnă “bucureștiul”.

Satul prunilor. Cea mai reușită evadare de până acum. Slow food (pastramă, caș, slăninuță, ceapă verde…) în restaurantul abia inaugurat, condiții de cazare excelente, spațiu unde copiii pot alerga așa cum am făcut-o noi în copilărie, experiențe noi pentru cel mai mic dintre cei mici…

Relaxare6 Relaxare14 Relaxare10

Relaxare1 Relaxare13 Relaxare12

Relaxare8 Relaxare9 Relaxare11

Relaxare3 Relaxare5 Relaxare7