Redescoperă lumea!

E aici, e lângă tine, vie, plină de culoare. Deschide ochii, privește-o cu atenție. Te înconjoară. Ce faci tu pentru ea? Te oprești tu oare să o privești, te întrebi oare cât va mai fi acolo?

Nimic nu e complicat, tragic, trist, dureros atunci când apeși agresiv pedala de accelerație, mașina se răzvrătește sonor, zâmbești și privești prin ochelari fumurii un cer ce are mereu aceeași culoare, strivești mucul de la o țigară și ai în minte aceleași gânduri de ieri, aceleași gânduri de mâine. Lumea e la roțile tale, lumea e spațiul format din consola de bord și telefonul mobil… privești înainte. Dar nu, niciodată spre orizont. Viața o vezi prin oglinzi… sau luneta mașinii din față.

Drumul e destinația, drumul e asfaltul, drumul e făcut doar pentru a fi lăsat în spate. Vrei totuși să tragi aer în piept. Ai oprit. Te-ai oprit lângă pompă, conduci o mașină uriașă ce se hrănește precum un gigant, privești plin de milă hibridul din stânga, pentru că lumea-i a celor care stau sus. Lumea-i a ta.

Pentru tine, tu cel care crezi că iarba, scoarța de copac, cerul și veșnicia au aceeași culoare, am un singur îndemn: redescoperă lumea, ea e a ta!

toyota superblog

(Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2013)

Case closed, mystery solved! – sau despre simplitatea procesului decizional atunci când vine vorba despre a cumpăra o mașină…

A fost o vreme când fumam. Fumam orice se nimerea, cumpăram Rebel pentru că îmi plăceau pachetul și reclama din Club A, dar la fel de bine puteam cumpăra Viceroy, L&M sau Pall Mall pentru că toate erau la fel, n-am fost niciodată în stare să disting care-i una și care-i cealaltă, toate se aprindeau la un capăt și se stingeau la celălalt și oricum serveau scopului unic de a-mi afirma libertatea, împreună cu pletele roșii și pantalonii rupți mai peste tot…

Și m-am gândit la țigări pentru că, pe undeva, pentru mine, ele intră în aceeași categorie cu mașinile. Dacă mă întreabă cineva dacă îmi place o nu-știu-care mașină, întreb simplu: nu tot acolo te duce? Ce să zic, poate că nu mă las cuprinsă de frenezia farurilor ce nu-ți dau pace și te urmăresc pân’ te-ai văzut acasă iar terminologia push start and smart entry, ce vine la pachet cu acronime gen IPA, HAC, DRL, VSC, TRC, rezervate pour les connoisseurs, mă face să râd pentru că mie mașina-mi pare doar… un rău necesar!

Copilăria mi-am petrecut-o fără mașină iar amintirile mele din adolescență se leagă de tata care punea muștar în rezervorul unui ARO care, chipurile, trebuia să ne ducă la mare dar se oprea la fiecare zece minute, de drumurile săptămânale de la Gura-Humorului la Suceava și invers, iar mai târziu, de fratele meu care s-a angajat la o reprezentanță auto și a început să vorbească doar despre mașini pentru ca apoi, având o dată treabă prin București, să mă ia și pe mine acasă într-un drum de seară, într-o mașină top line - precum mi s-a spus atunci cu emfază, mașină “accesorizată” cu-un șef taciturn ce a citit tot timpul ziare… Țin minte și acum lucrul ce m-a hipnotizat: colțul hârtiei desfăcute ce sta aproape nemișcat, fie că eram la deal, fie că eram la vale, fie că frânam, fie că acceleram… A fost un drum făcut cu geamurile închise, cu muzică în surdină și într-o atmosferă mereu aceeași, lucruri ce mi se păreau nefirești, obișnuită fiind cu brmmm – brrrrmmm – brrrrmmmmmm și tot felul de pocnete, bufnituri, vâjâieli și tras pe dreapta la marginea drumului… Pentru că da, eu una știam doar de geamul deschis vara și de aerul încins de radiator iarna, de mirosul de benzină și de portiere ce trebuiau trântite pentru a se închide…

Apoi am fost spectatoare la epoca tunning-ului. Pornind de la un Fiat Coupé și sfârșind cu o Toyota Supra ce avea numărul TOY, fratele meu a transformat mașină după mașină, a participat la saloane, concursuri, a făcut țara-n lung și-n lat pentru o singură pasiune: mașinile. Am apreciat dar… tot n-am înțeles!

Și tot cu neînțelegerea am rămas atunci când, ajunși la casa noastră, a venit vremea să ne luăm și noi mașină iar cuvintele de dragoste și sărutul de bună dimineața au fost înlocuite pentru o perioadă de cruise control, halogen, proiectoare, senzori, panou de bord, consolă… grea alegere dom’le și muuuuultă bătaie de cap față în față cu liste de specificații complexe precum polinomul de gradul trei, apoi multe ezitări și telefoane interminabile… Totul pentru o mașină!

N-am înțeles atunci și nici nu cred că voi înțelege vreodată… Dă-mi mie bani de o mașină – nu, nu de un Lamborghini, ci de-o mașină pe care s-o conduci pe orice drum și fără să-ți fie frică s-o lași parcată! – și lasă-mă zece minute c-un calculator și-un telefon și să vezi ce simplu îmi este să aleg!

Google – cuvinte cheie “cea mai vândută mașină” (pe principiul simplu că dacă o cumpără atâția, or fi știind ei ceva!) – search! Rezultat: Toyota Corolla. Bun, o știu de pe stradă, dar oricum dau căutare de imagini, ocazie cu care aflu de… noua Corolla! Pfiuuu, ce ușurare, ce bine că au făcut-o mai frumoasă!

Toyota (2)

Bun, exteriorul ca exteriorul, daaaaar interiorul?! E cozy, e plăcut? Zic “plăcut” pentru că pe mine mă interesează senzația per total și nu detalii precum volanul din piele și ornamentele cromate… Și uite-așa dau peste reclama care mă face să mă îndrăgostesc! De Garfield cel kamikaze, dar ce mai contează, retina sensibilizată e direct legată de centrul nervului decizional!

 

Iar acum… piatra de’ncercare: o fi ea frumoasă și prietenoasă, daaaaaar… e sigură la drum?! Citesc mai multe articole, mai întâi de testele de siguranță trecute (unul e mai buclucaș dar situația-i sub control!), apoi trec la specificații dar mă pierd în argoul cu note valvematice așa că iau telefonul păstrat la îndemână… O conversație de câteva minute în care bifăm pe-o listă fictivă da, e bine că are, da, e bine să aibe, oaaaaa, oaaaaaa, câte airbaguri!, după care închid și sun la reprezentanță (hai s-o văd și-n carne și oase! - pardon, tablă și pistoane), banii dați și… o mașină cumpărată fără bătaie de cap și nopți nedormite de grija unui cal putere în plus sau a unuia în minus… Case closed, mystery solved!

(Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2013)