Proba salatei

Ce trebuia să facă Harap-Alb, să-i ducă lui Verde Împărat salată din Grădina Ursului ca să scape cu viaţă din urzelile spanului? Ei bine, la fel într-un restaurant. Nu ești chef dacă poţi pune pe un platou trei langustine aranjate în formă de octogon și picta în jurul lor, dintr-o sosieră cât o pipetă, ansamblul Stonehenge sau Calea Lactee, ci dacă poţi face… tot. De la platoul care să lucească-oglindă și până la a spăla frunză cu frunză un camion de salată. Iar azi, într-o vană de rockstar în care ar fi încăput zece plus mine, vorba lui Chad Kroeger, am spălat de babiţe, lipitori, miriapozi și pământ adevărat, de ţară, salată. Salată. Salată. Salată. Salată. Salată. Salată. Salată. (la noapte voi visa că înot în salată… asemeni lui Pluș, “într-un borcan de miere acum și nu contează pe care drum!”)

Chestii noi

I-am descoperit şi eu pe Vasile Ernu (şi mi-am comandat tot ce a publicat) şi pe Cosmin Bumbuț, fotograful cu o sumedenie de premii care încep cu “cel mai bun…”, “cea mai bună…” dar care din punctul meu de vedere e cel mai bun prin așa ceva:

2014-12-15-17-32-28-2 2014-05-23-06-10-55 2014-11-16-16-04-02

(sursa foto)

Şi am descoperit şi cafeaua de cicoare. Care are un gust infernal, dar pe lângă nişte turtă dulce cu multă scorțişoară, a sfârşit prin a-mi plăcea.

20150801_114208__1438426247_109.166.133.202