Din categoria “Cine se scoală de dimineaţă, etc”

20160422_064225~2__1461296813_109.166.132.45Ora 6, cel mai bun moment pentru a pune în practică ideile lui tata și a mai scrie un pic despre el, mereu îmi place să reamintesc că e cel mai bun tată, cel mai bun om, că face cel mai bun pepene murat și cel mai bun pește la cuptor, că e cel mai iubitor bunic care aduce cele mai bune torturi, cele mai frumoase cărţi și cei mai razboinici roboţi, ca să nu mai spun că atunci când vine găsește timp să repare tot, ultima dată pornind de la ușa de la balcon și ajungând la trotinetele de pe-același balcon, și, desigur, e omul de la care am moștenit gena iubirii necondiţionate, printre alte gene și genomi.

Și, revenind la ce am pus în practică, azi un pămătuf de spălat sticle, făcut din sârmă si fâșii de lavetă prinse cu un nod. Ce simplu poate fi! Când ai asemenea sfătuitor.

Genul de bărbat care face o femeie frumoasă

Alaltăieri seara m-am simțit inspirată și mi-am pictat unghiile, și de mâini și de la picioare, roșii. Un fel de corai de fapt, dar hai să zicem roșii. Și în timp ce mă încruntam și concentram să nu dau pe lângă iar cei mici chibițau pe lângă mine cu sfaturi și constatări, de genul mami, ești o monstră! (femininul de la monstru, pentru că în “Tinerețe fără bătrânețe” și Scorpia și Gheonoaia au ghearele roșii, pline cu sânge de la cei au încercat să treacă pe tărâmul lor etc.) sau mami, ce cool sunt (așa vorbesc copiii de la Grădinița nr. 7…), dă-te și pe păr, fă-l pe tot roșu! mi-am amintit ceva frumos din copilăria mea, și anume că tata era cel care-i picta mamei unghiile de la picioare. Și nu pentru că ea nu s-ar fi descurcat, ci de drag. De dragul ei. Mi-i amintesc perfect, mama cu pielea ei foarte deschisă la culoare și cu piciorul dezgolit în brațe la tata, el foarte atent și amândoi liniștiți, vorbind încetișor unul cu celălalt. În armonie. Și mi-am dat seama că tata, pe lângă alte o mie de lucruri, e genul de bărbat care știe să facă o femeie frumoasă. Să împlinească. Toate amintirile mele în legătură cu ei au legătură cu tandrețea, ei doi ținându-se de mână pe stradă și după treizeci de ani de căsătorie sau tata aducând flori sau punând masa sau strângând-o sau trecând zilnic pe la mama la bancă, pur și simplu ca să o vadă. Sau tata ascultând-o. Sau ei doi uitându-se la filme. Tata protejând-o. Povestea cu tata și mama trecând calea ferată. Desenul lui tata cu doi îndrăgostiți mergând înlănțuiți prin ploaie. Trimis ca vedere și scris pe-atât de urât pe cât era de tulburător desenat (tata, dacă nu scrie cu majuscule, scrie în morse). Felul în care îl privea mama. Încrederea ei în el. …. (și aș putea continua așa o noapte întreagă)

Fata lui tata

Mă sună tata. Mă prinde plângând și mă face să râd. Altădată, mă prinde râzând. Și râde cu mine. Mă face să râd și mai tare. Fac ceva minunat, se umflă în pene și zice că da, normal, doar Diana e fata lui tata! Fac o tâmpenie dar nu-i nimic, tata le înțelege pe toate iar Diana e tot fata lui tata! Eu, la punctul culminant, eu, la punctul cel mai de jos, sunt mereu fata lui tata. Iar tata, nota bene, nu e orice tată, e tatăl cel-mai-cel-dintre-cei-mai-cei.

Tata îmi zice bancuri. Multe. Multe pe care le știu, multe pe care i le-am zis chiar eu, dar nu contează, râdem la ele, râdem de ele, râdem unul de celălalt. Râdem. Mult. Râd mult cu tata.

Într-o zi a vrut să-mi zică un banc dar se codea. Că na, poate nu e potrivit, nu e ca de la tată la fiică, poate nu se cade. Îi zic că ne știm de-o viață. La propriu! Plus că noi suntem cei mai buni prieteni, cum, a uitat? Deci se cade. Și mă gândesc cu drag că în afară de fratele meu, care se nimerește să fie mai mare și de mama lui care e cea mai cea mamă cum e și el pentru mine cel mai cel tată, eu îi sunt, ca timp de când ne știm și nu numai că ne știm dar ne și cunoaștem, cea mai apropiată.

Și bancul, căci la el am vrut să ajung, e așa: un om merge la bordel și scoate o mulțime de bani și i-i dă matroanei și-i spune să-i aducă cea mai bătrână, urâtă și neroadă prostituată. Iar apoi, cea mai rea mâncare pe care o are la bucătărie, mâncare veche, arsă, sleită. Matroana se miră, ea e corectă și se simte datoare să-i zică omului că-n banii aceia îi poate aduce o prostituată superbă și o mâncare pe cinste. Dar omul insistă cu cererea lui. Matroana, curioasă precum o pisică, roagă să afle… de ce?! Omul zice simplu: Mi-e dor de casă. Râde tata, râd și eu, râdem bine de tot, iar eu mă gândesc cu tandrețe la omul cu bani și la faptul că un final dadaist al bancului putea fi că el vrea să încerce tocmai ce nu are acasă.

Headlines. “Comfort, inspiration & pride”

De-acum e oficial. CEO-ul de la Apple e gay. Cel care era cotat drept unul dintre cei mai influenți din breasla sa și-a făcut clară opțiunea sexuală. Așa, bun, și…?

Adică probabil e de apreciat gestul, deși nu-mi dau seama dacă este unul măreț sau unul mărunt. Homosexualitatea nu mai este demult un tabu. Deci a recunoaște că faci lucrurile un pic altfel decât majoritatea mie nu-mi apare drept un act de curaj. Serios acum, aici vorbim despre viața personală a unui CEO! Nu e ca și cum ar fi Freddie Mercury sau micuța Ruby Rose și destinul a milioane de fani adolescenți debusolați s-ar putea schimba.

Ce să spun… Poate vor crește vânzările Apple, în caz că era necesar. Probabil de-acum urmează ca fiecare om care e gay în suflet, inimă și simțiri să nu mai stea să ezite între sisteme de operare și ce device va cumpăra. Apple, IPhone, Ipad va scrie all over his heart. & butt.

Iar probabil la petrecerea de Crăciun care se apropie mâinile se vor strânge altfel. Cu mai multă încredere, deschidere. Se vor ține discursuri. Discursuri despre mândria de a fi homosexual. Pentru că omul așa a declarat, că e mândru să fie homosexual.

A nu se înțelege că nu susțin libertatea, în orice formă s-ar exprima ea. Iar Tim Cook e doar un nume pentru mine. Homosexual sau nu, îmi este fix egal. Nu am nimic cu el și nici cu cei care sunt asemenea lui. Dar când vine vorba despre băieții mei, sper să vină cu fete acasă. Și să vorbească la bătrânețe despre mândria de a fi tați.

Iubirea, zise ea…

Teoretic, iubirea sună a Sonia lui Raskolnikov, a Anna Karenina, a Meggie și Ralph de Bricassart, a Vatsyayana și singura femeie din viața lui.

Practic, iubirea e ceva ce găsești înauntru, dintr-o dată. Dar dintr-un “dintr-o dată” care n-are nimic de-a face cu prea-cântatul coup de foudre. E ceva ce e acolo, o bucată fixă și pe care o pipăi și te tot minunezi de ea. Iubirea cu i mare nu e stridentă. Nu e dramatică. Nu face tragedii. Nu e isterică. Nu-și cere împlinire și nu consideră că are drepturi iar când plânge, nu plânge ca un copil care bate din picior pentru că nu a primit și-a zecea felie de cozonac. Iubirea nu așteaptă nimic și nici nu se preschimbă în altceva. Orice și oricât s-ar întâmpla.

Iubirea e cu până în pânzele albe. Fără a aduce cu Don Quijote pierdut în iluziile și speranțele lui de amor. Sunt niște pânze albe, simple. Redusă la concret, truism și banal, iubirea e precum… forța gravitațională. E așa pentru că nu se poate altcumva.

***

Iubirea e mama ținându-l pe tata de mână la calea ferată. Ținându-l și făcând ce-l simte pe el făcând. Nu gândind. Nu zicând hai să așteptăm trenul să treacă sau ah, nu, ne va călca!. Pur și simplu ținându-l de mână și neezitând. Firesc. Simplu. Încredere. Ea devenită el, el devenit ea.

Tatălui meu!

Tatăl meu este un om fantastic. De fapt, fantastic este puțin spus…

Se pricepe la toate. Fără nicio exagerare.

La management (școala unde este și profesor). La anger management :-). La judo (fost campion, acum antrenor). La psihologie feminină (este “umărul” pe care plâng eu). La creșterea și educarea unor copii care fără el, nu ar fi aceeași (și nu mă refer aici la mine și la fratele meu).

La gătit. La reparat tot ceea ce se strică în casă. La făcut piața. La făcut glume. La desenat. La făcut siropuri din plante. La pescuit. La cules de ciuperci. La pus murături (nu există pepeni murați mai buni decât cei puși de el pe iarnă). La zugravit. La montat parchet. La îmblânzit o pisică isterică :-). La curățenie. La călcat.

La politică. La probleme juridice. La a fi un tată minunat. A știut mereu care este rolul tatălui. Și este un soț cum puțini există.

Este un tip de cursă lungă. Nu obosește niciodată, orice ar face. La Mulți Ani tata pentru ziua numelui!

Iar ceea ce am scris eu mai sus, se pare că regăsește în Biblie, în toate trimiterile la arhanghelul Mihail!

[…] În Biblie există mai multe referințe care învăluie o identitate enigmatică: Mihail, Arhanghel, Marele Voievod…
Daniel 10,13: „Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, și am ieșit biruitor.”
Daniel 10,21: „Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, în afară de voievodul vostru Mihail.”
Daniel 12,1-2: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău.”
Apoc. 12,7: „Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul.”
[…]

La Mulți Ani și tuturor celor care-și serbează astăzi ziua numelui (Vali, Gabi, etc.)!!! Și un cadou pentru o seară mai specială!

tataluimeu

Rochie Calliope, size S, partea de sus este doar un corset, eu am purtat-o o singură dată, la o petrecere cu firma, cu o bluziță de dantelă pe dedesubt. Și am asortat o pereche de cizme absolut demențiale, pe care l-am “păcălit” pe tata să mi le cumpere special pentru eveniment! :-)