Wasabi-No-Ginger și victime colaterale

Momentele zilei, până acum:

– cumpărături de la Mega cu incentivarea de rigoare: cartonașe. Unul cu un personaj pe care am citit că-l cheamă Wasabi-No-Ginger. Și doar asta am auzit apoi prin casă, Wasabi-No-Ginger, Wasabi-No-Ginger, Wasabi-No-Ginger. Spune cineva că a repeta ceva de o mie de ori pe minut o mie de minute în șir poate fi obositor? Nu e. Și spune cineva că a asculta același lucru de o mie de ori pe minut tot o mie de minute în șir e piatră de încercare? Nu e, mai ales că mă gândisem pe parcursul zilei la ceva cu ghimbir. Deci am văzut partea plină a paharului și m-am amuzat ca atare.

– apoi, trasă de mânecă de copilul cel mare (- mami, Vlăduț e lipicios, ție nu ți se pare?! – ba da, dar așteptam să văd dacă se mai prinde cineva.) mi-am luat inima în dinți și am făcut un pas mic (câțiva) spre cadă și un salt uriaș… peste un și mai uriaș prag psihologic. Zvârcoleli, plânsete, zbucium și la ieșirea din baie un picioruș ud și buclucaș a generat încă una bucată gadget/device-sau-cum-se-spune căzut la datorie. Victimă colaterală. (am întrerupt programul artistic pentru a semnala trista realitate).

– și trei – așa arată unii oameni în unele momente ale vieții lor. Și da, cred că expresia poate avea de-a face chiar și cu…. aaaa…. mmmm…. (în public se râde pe înfundate) …. să zicem cu consumul de fructe și tranzitul de rigoare.

not-need-happy__1427033664_89.39.40.202

(sursa foto)