Sarmale, restaurantul Rawdia și un deshidrator, adică gustul copilăriei, gustul hranei vii și viitorul tehnologiei!

Gustul copilăriei mele este legat de sarmale. În primul rând de sarmale. Sarmale făcute de bunica mea, din carne adusă de la măcelarul care ne era prieten de familie, din orez pe care îl alegea ea cu mâna ei și din foi de varză desprinse din verzele murate, tot de ea, în fiecare toamnă. Noi le acopeream cu multă smântână și le mâncam împreună cu ceva ce se chema “hrean”, hreanul acesta fiind de fapt sfeclă roșie din belșug, amestecată cu foarte puțin hrean, astfel încât dulcele sfeclei să nu prindă decât un strop din iuțeala hreanului…

Având așadar gustul sarmalelor bucovinene adânc întipărit în minte, mă întrebam, anticipat deziluzionată, cu ce l-aș putea înlocui într-o alimentație raw-vegan, alimentație pentru care am optat de câteva luni bune. Vara a trecut, iată vine frigul, vin sărbătorile, așa că pe lângă torturi raw din fructe și bomboane la fel de raw, salate și fructe de tot felul, parcă s-ar impune și ceva de… MÂNCARE! Și uite așa, ieri, cu cățel și cu purcel, am pornit la restaurantul Rawdia, ca să vedem totuși ce putem mânca până… să ajungem la desert!

Bun, și așa cum spuneam, ieri am fost la Rawdia. Am ajuns, am debarcat, am intrat, ne-am uitat de jur împrejur și… am comandat! Chiftele, sarmale cu smântână, pâine cu semințe, ciocolată, lapte și suc. Da, nu este nicio greșeală! Am comandat chifteluțe – făcute din quinoa germinată! -, sărmăluțe din migdale, hrișcă, nucă, ciuperci, morcov, ceapa, mărar, pătrunjel, caju și usturoi, îmbrăcate în foi de viță, asortate cu smântână de caju, apoi pâine raw, ciocolată raw, cacao din lapte de migdale și suc din… spirulina! Și după ce am mâncat până la ultima firimitură tot ceea ce aveam în farfurie, am zis – exact așa cum o făcusem cu nu mult timp în urmă, la cofetăria Ostraw Vegan – DAAAAAA, SE POATE!!!

Da, se poate, iată că am făcut testul suprem și am ajuns la concluzia că sarmalele și hrana vie nu se exclud reciproc, dimpotrivă, pot merge mână în mână astfel încât să satisfacă gusturile și să șteargă toate rezervele oricărui aprig susținător al bucătăriei tradiționale și, foarte important, să încânte până și un mic mofturos de nici 5 ani!

rawdia

Și-acum c-am fost, am văzut și ne-a plăcut, am început, pe de o parte, vânătoarea de rețete, iar pe de altă parte pe cea de oferte de aparatură pentru bucătărie. Căutăm sarmaua ideală și deshidratorul cel mai bun, deshidrator care ne va ajuta să facem și noi, la rândul nostru, și pâine și clătite și multe alte bunătăți ce nu necesită nici plită și nici cuptor, ci doar inspirație și… un pic din tehnologia viitorului raw!

Pentru că, orice s-ar spune, într-o lume în care cântarul le este multora dușman iar statisicile ce vorbesc despre sănătatea populației sunt cutremurătoare, viitorul este cel al hranei vii!

Iar în lupta ce se va da între din ce în ce mai futuristele cuptoare incorporabile și deshidratoare, deshidratoare aliate cu singurele incorporabile ce vor rezista, în timp, pe piața cererii – frigiderele! – vor câștiga, oricât de sceptici am fi acum, cele din urmă!

hotpoint-ariston-fk-1041l-p20-x excalibur

(Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2013)

Idei de vacanță…

De la o vârstă încolo, încep așteptările. De la lucrurile mărunte și până la cele mari, începi să ai anumite așteptări. Experiența își spune cuvântul și vrei că lucrurile să fie într-un anumit fel. De la a mânca și călători până la a gândi și spera, totul se dimensionează după măsura ta, a omului care ai devenit.

Impulsul haide să mergem! vine însoțit de dorința de a anticipa. Oriunde ai pleca și orice ai gândi, știi ce vrei și știi ce să ceri. Și știi ce să cauți. Iar pentru a aduce lucrurile în sfera concretului, să ne gândim cum arată un weekend de student (când arunci trei haine într-un rucsac și fugi la mare, unde valurile și soarele te fac să nici nu observi cum arată camera prin care s-au perindat mii de oameni la fel de visători ca tine iar mâncarea de la împinge-tava sau pizza de la terasa de pe faleză să nu-ți pară de neînghițit) și cum arată un weekend pentru o familie cu copii, pentru care o cameră curată și călduroasă, o mâncare sănătoasă, un loc de parcare, un loc de joacă, locuri de vizitat și activități recreative devin lucruri fără de care nu prea se mai poate…!

Fie că este vorba despre un sfârșit de săptămână sau despre o vacanță, cauți. Și cauți. Și cauți. Ți-ai setat standardele și vrei să ai parte de tot. Fie că este vorba despre internetul din cameră sau de vremea însorită, vrei totul! Cearceaf imaculat, prosop moale, pat confortabil, masă gustoasă, locuri de vizitat, lucruri de făcut… totul! Studiezi poze, vizionezi tururi virtuale, citești despre împrejurimi, te interesezi de atracții, îți faci temele și, odată terminate, le mai și verifici! De două ori chiar!

Iar dacă întâmplător afli de un loc numit Straja, începi să te documentezi! Unde este, ce-i acolo, cum arată, se merită?! Și iată cum mergând pe firul internetului afli lucruri despre care nu știai și la care nu te-ai fi așteptat, lucruri care parcă îți dau ghes să umpli un geamantan cu haine de copii, să te urci în mașină și, cu mic, cu mare, să pornești spre un loc unde spune-se că sunt canale energetice, relicve istorice de pe vremea dacilor, priveliști amețitoare, lac de acumulare dar, mai presus de orice, visul oricărui om ce locuiește într-un oraș zbuciumat… liniște și pace! Pentru că stațiunea Straja, îmbrăcată în povești despre preotese ce se rugau pentru strămoși, pare-a fi un loc rupt din basme…

Iar dacă atunci când te gândești la cazare te întâmpină un cuvânt simplu – dar care prin încărcătura lui îți merge la suflet! – și anume “căldură”, zarurile par a fi aruncate iar a petrece o mini-vacanță la Straja, la Vila Alpin (doar de la ea a pornit căutarea!), cu munții Retezat întipărindu-se pe retină și ciorba de burtă sau fasolea cu ciolan delectându-ți simțurile, vizitând Sarmisegetuza, rezervația de zimbri, mănăstiri și cetăți si aflând povești din Țara Hațegului, iată o idee demnă de a fi luată în considerare!

straja

(Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2013)

Delectați-vă cu Delaco… dar mintea și nu corpul!

Preambul

De la o vreme-ncoace, sunt fan raw-vegan. Dacă am poftă, o dată-n lună, de brânză sau de-un cârnăcior, aleg o bucată de telemea de capră și niște cârnați cu busuioc. Iar colac peste pupăză, pe lângă raw-veganiada recentă, m-am transformat și într-un food activist. Așadar dacă-mi cumpăr telemeaua aia de capră și cârnații cu busuioc, cu siguranță n-o fac din vreun super-hiper-mega-market!

***

Buuuun… și-acum, întrebare-‘ntrebătoare:poza-miez-pt-tema

Deci, la ce mă gândesc eu când vine vorba despre miezul de lapte al celor de la Delaco?

Ei bine, cu siguranță n-am dileme gen ce-o fi oare – aperitiv, gustare sau desert?! – ci mă gândesc la două lucruri. Unul bun și unul… rău!

Cel bun sunt reclamele. De fapt bun este puțin spus, le caracterizez printr-un singur cuvânt: excelente. Bine gândite, făcute cu nerv, concentrate. Nu vezi nici flori, nici buburuze-ruze, nici poienițe, sunt însă câte 20-30 de secunde care te blochează… și-apoi te fac să izbucnești în râs! Pentru că trebuie recunoscut, dintotdeauna Delaco a stat bine pe cașcaval, i-a venit de hac și lui grasu’-contrabasu’ iar acel sadic nu acum, la masă! împreună cu la regim – ce cretin? pot fi considerate piese de rezistență dac-ar fi să vorbim de publicitate!

Așa că iată mai jos un colaj de reclame marca Delaco, pour les connaisseurs!

 

 

Și-acum că am făcut apologia marketingului Delaco, să revenim la miez…ul problemei, unde un singur lucru am de spus: atunci când știi exact care-i gustul și care-i textura brânzeturilor făcute ca-la-mama-lor-acasă și-ai mai și fost într-o fabrică de prelucrare a lactatelor, nu prea îți mai vine să crezi că mâncatul prost și-a găsit nașul cu… Delaco!

Concluzia?! Delectați-vă cu Delaco … dar mintea și nu corpul!

… iar acestea fiind spuse, tiribam-tiribum, articolul în competiția Superblog 2013 mi l-am înscris acum!

Păr, politică și tradiție…

După lupte seculare care au durat vreo douăzeci de ani, am ajuns ca, într-un final, să mă împrietenesc cu oglinda. Dacă într-o vreme aș fi pus o bucățică ici, aș fi luat o bucățică de colo iar relația mea cu suprafața lucie era ceva de genul da’ minte-mă și tu măcar o dată-n an!, ei bine acum lucrurile au evoluat spre eh, hai, gata, gata, prea ne-ntrecem cu gluma!… Și-acum că mi-am dat iar în petic cu modestia Smile, stăteam eu și mă gândeam că-n toți acești ani care au trecut și-n care am fost nemulțumită ba de una, ba de alta, ba de toate la un loc, un singur lucru a ținut piept strâmbăturilor mele din nas: părul meu. Părul meu, păr care nu lasă pe nimeni cu răsuflarea tăiată prin minunăția buclelor sau cine știe ce reflexe serafice, dar păr pe care mi l-am îngrijit și care este și frumos și sănătos și cu bucurie pe spate curge în jos…

parul meu 1

Și-n acest deceniu care a trecut, părul meu a avut un singur rival: pe cel al consortului meu… Open-mouthed smile

Cu mult mai lung decât al meu, divin buclat, pretabil la diverse coafuri, de la vâlvoi pe spate la zulufat sub fes… fără tăgadă, părul perfect!

par valentin1

Acolo unde eu puneam moațe sau periam și periam, al lui funcționa pe principiul spălat și… perfect aranjat. Acolo unde eu tundeam și filam, al lui creștea și creștea… iar unde eu cumpăram alt șampon și-alt șampon, el era fidel unuia singur… ce nu era nici scump, nici profesional, nici bio, nici de bebeluși, nici pe bază de zece plante și cu siguranță fără soluții instant pentru toate cele “cinci probleme” ale părului!

Iar în timp ce părul meu bifa înc-un șampon și înc-un balsam, părul jumătății mele bifa mandat-de-premier după mandat, crescând aprig și de foarfecă neatins…

a part of history-002

Marketing și politică, mână în mână merg, tot promisiuni, tot speranțe!

Iar pentru că la politică ne pricepem toți Smile dar la raft suntem îngenuncheați de ofertă și asaltați de tot atâtea variante de șampon câte fire de păr ne cad într-un an, revin de unde am plecat, la părul meu adică, spunându-mi că bine-ar fi să-mi reamintesc de lucrurile simple și care au rezistat în timp, de cele care nu au apărut peste noapte promițând marea cu sarea dar care, precum valul, ca valul au trecut…

Și uite-așa – că tot veni vorba! – voi apela la Farmec și la produsele lor care, e bine de știut, “se situează la limita dintre produsele cosmetice de înfrumusețare a părului și cele farmaceutice”, pornind o nouă etapă a îngrijirii mele c-un ser de vârfuri și-un kit de fiole din gama Gerovital Plant Tratament!

Spuneți-i… respect pentru tradiție!

farmec

(Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2013)

Și fata moșneagului de suc verde afla…

Odat’ ca niciodat’ un moșneag bătăios a avut o fată din coasta lui ruptă în os…

Și fata moșneagului mică și pirpirie era, da’ miere la suflet cum alta în lume rar se afla!

Vrednică și răzbătătoare era, ba ici ea era, ba col’ se ducea, cât ziulica de lungă era ea tot muncea și muncea și o clipă nu sta, zău ca prâsnelul era, dintr-o parte venea și într-alta fugea!

De cum ziua-ncepea și pân’ se sfârșea, fata tot robotea, copiii cu drag ea-și creștea, de bine-i tot învăța, de la nimic în lături vreodată ei să se dădea!

superblog-fata mosului2

Și doar bunăstarea lor ea-n minte o-avea, banii bărbatului ea-i chibzuia, cu grijă-i drămăluia, până ce-ntr-o zi de-ajunsese de cu fărașu-i strângea!

superblog-fata mosului1

Și-atât de multe fata știa, ‘n felurite catastife ea tot căuta, c-ajunse mâncarea de n-o mai ardea, ba musai la rece ea o făcea!

Iar pentru că minune din mâini îi ieșea, viața-i cu Integraalia ochi și-o umplea!

superblog-fata mosului3

Și timpul trecea, însorit se scurgea, pân’ de suc verde fata afla!

Pe loc se-apuca, copilu’ cel mare-și chema și-mpreună grâu bio planta’ și-apoi zi după zi măsura… pân’ ce plăntuțe-i sorocu-i venea!

superblog-fata mosului4

Dar până aici fetei-i era!

Planta verde era, dar cu ce oare ea sucu-i storcea?!

Sfoară în țară dădea, sfaturi cerea, lumea venea și cu idei o-ajuta și iacă afla, cheia-n storcătoare prin presare la rece stătea și-un aparat zis Hurom cel mai bine-o făcea!

storcator_Hurom4

Și iată cum ziua pornea, dimineața-i zâmbea, fata moșneagului masă ‘mbelșugată-ntindea și-n timp ce c-o mână chip de copii mângâia, felurite oferte găsea, storcătoare de fructe ochea și pe cel mai bun îl lua, căci acum ea știa… că lumea la picioarele-i sta!

Și-am încălecat pe-o șa și v-am zis povestea mea… și-nainte tot așa!

(Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2013)

Superblog

În martie am ratat startul cu o săptămână. Acum am tot amânat, pe principiul las’ că mai e timp, până am ajuns în ultimele 20 de minute rămase pentru înscriere… Acestea fiind spuse, particip la SuperBlog, asta presupunând că își revine pagina lor pentru a-mi putea înscrie… gloriosul anunț!

superblog