Tic-tac

În liceu aveam o dirigintă pe care o fascina ideea de colecție. Spunea că a colecționa lucruri (indiferent de care-ar fi, de la șervețele de masă și până la timbre poștale) este apanajul oamenilor deosebiți. A se vedea subtilitatea logicii în favoarea ei, logica pe care eu însă am văzut-o abia târziu. Plus că la vremea la care ne era ea dirigintă eu nu colecționam nimic. Nici cercei, nici haine, nici ceasuri la reducere, nici flori presate și nici măcar iubiți. La vremea aceea eu doar citeam, pentru mine, era vremea lui Balzac. Și a primelor încercări de a fuma.

Mai târziu, când veneam acasă din studenție, mergeam mai mereu cu părinții în vizită la o vecină de bloc, ea trecea printr-o perioadă mai delicată cu mariajul ei iar mama fiind o ființă blândă și un bun ascultător, își făcuse un loc în viața doamnei din vecini. Doamnă, vorba vine, era o tipă care arăta mai bine și decât mine, deși mă depășea la vârstă cu mulți ani, dar care chiar și așa, fusese părăsită pentru una abia ieșită din liceu. Și abia trecută de optsprezece ani. Bun, și doamna despre care scriu avea două lucruri. Trei de fapt. Un magazin de suveniruri în care vindea de toate, de la bijuterii ieftine la bufnițe perforate din lemn, o colecție impresionantă de fuste de blugi-rujuri-și-parfumuri și încă o colecție, care pe mine mă fascina. Ceasuri. Multe ceasuri. Și toate doar ceasuri originale. Spectaculoase. Fiecare altfel, de la culorile inedite și curelele interesante și până la mecanism. De fiecare dată când mergeam la ea, le priveam. Mama și ea vorbeau, eu mă uitam la ceasurile ei. Și în mintea mea naivă de copil-aproape-om care asistă, vrând-nevrând, la o dramă, s-a născut ideea că au colecții de ceasuri doar oamenii care se despart…

Acum, uitându-mă prin dulap, văd că s-au strâns și la mine vreo câteva ceasuri. Nici pe departe atât de multe și de senzaționale ca ale ei. Cum ar veni, printr-o logică simplă și copilărească, n-ar trebui să am nicio secundă teama că s-ar putea ca timpul să se scurgă tic-tac și să vină și pentru mine vremea de-acel trist și agonizant splittin’ up…

image

Pe tărâmul făgăduinței

Îmi amintesc cu plăcere de primul an de studenție în București, când am locuit cu chirie în Drumul Taberei, la capătul troleibuzului 90. Împreună cu două fete la fel de zvăpăiate ca și mine, răsturnam seară de seară dulapurile cu haine pentru a alege cele mai fistichii haine și a merge în faimosul – pe atunci cel puțin… – Club A.

Scaunele, paturile și canapelele deveneau neîncăpătoare pentru atâtea tricouri, rochii, fuste, pantaloni, puneam totul la comun și făceam cele mai necugetate combinații, apoi ne plimbam pe rând prin fața singurei oglinzi dintr-un holișor luminat de un bec ce ascundea evidentele aberații ale costumației îndelung cumpănite, ne machiam la fel cum ne îmbrăcam, pudre, prafuri colorate, jeleuri sidefate, toate treceau din mână în mână și sfârșeau pe obrajii, pleoapele și buzele resemnate la gândul că vor petrece noaptea fără să mai respire…

Ne vopseam părul, cu henna, cu vopsea clasică, cu șampoane nuanțatoare, ni-l împleteam pentru a sta creponat sau îl uscam cu capul în jos pentru plus de volum, ce nu făceam pentru a străluci ca niște adevărate dive, trăiam pe banii părinților și ne aminteam de scopul prezenței noastre  în capitală doar în pragul sesiunilor mereu venite prea curând…

Ne epilam acasă, afumam pereții și perdelele cu ceara reîncălzită de mult prea multe ori, stricam cratițele emailate, foloseam strecurătorile de metal pe post de filtru, dar ce bine era după ce supliciul lua sfârșit! Aveam o îndemânare fantastică, rapiditate și precizie, ce mai conta că aragazul era plin de lacrimi de ceară, îl răzuiam o dată pe lună când venea proprietara… și-atât! De neuitat va rămâne episodul când, rămasă singură dar împinsă de nevoia de a purta o fustă nou achiziționată, am decis să mă epilez singură și am sfârșit disperată în fața unui văsuc de ceară arzând în flăcări! Am încercat să torn apă dar sfârâiala m-a îngrozit iar flăcările s-au întețit, dar bine că mi s-a activat acel colț al minții ce auzise de focul care se stinge dacă nu are oxigen, așadar am trântit peste vas primul lucru căzut în mână, ghinionul a făcut să fie un puișor de pernă ce s-a aprins instantaneu, mintea inflamată derula imaginea de coșmar a apartamentului în flăcări și a părinților mei nevoiți să se îndatoreze pe viață…. Am stins în final focul cu un fundișor (noi folosim acasă diminutivul :-p) de lemn, a rămas incredibil de frumos marcat cu un cerc negru, oh da, o minunată eclipsă totală de soare…

Puțin mai târziu, am primit cadou aparatul din poză.

taramul-fagaduintei1

L-am primit în dar de la demențialul rock-er cunoscut (ghiciți unde?) în locul de pierzanie Club A… Actual soț, la fel de demențial și acum! :-). Cadou de Moș Nicolae, dacă-mi amintesc bine… A costat enorm pentru acele vremuri, era best of în materie de asemenea device-uri, conceptul de atenuator de durere era ceva la fel de revoluționar precum bucătăria fusion! :-) Îl cumpărase în rate de la magazinul de calculatoare și alte aparate (e.g. epilatoare! :-)) unde se angajase pentru prima dată în viața lui, student cu bursă de merit proaspăt coborât de pe băncile facultății…

***

Și iată-ne ani mai tărziu, în fața atâtor schimbări în materie de tehnologie, toate accesibile în magazine on-line pline de oferte tentante, prin promoții sau reduceri de tot felul, încât, inevitabil, mă întreb cum va arăta lumea peste alți 10 ani…

Firul de păr îndepărtat lunar în intimitatea saloanelor de înfrumusețare are acum un dușman de temut. Un inamic ce-l poate face să nu mai renască în mod ciclic precum pasărea Phoenix.

Da, deoarece acum există tehnologia home pulse light (HPL), ce folosește energia optică pentru oprirea cresterii firului de păr… Oh da, acesta este sfârșitul. Sfârșitul benzilor epilatoare, al cerii de unică folosință sau al celei tradiționale! Cosmeticienele își vor concentra, cel puțin pentru moment, energiile menite desăvârșirii frumuseții, în scopul definirii de sprâncene, catifelării tenurilor, deoarece epilarea clasică își trăiește probabil ultimele clipe de viață…

Epilarea definitivă pare a fi viitorul… cu kit de folosire inclus, roz ca o fondantă, iată care este propunerea celor care se gândesc la eternul feminin…

taramul-fagaduintei2

De la bucătării în flăcări la aparate de epilat mai mult sau mai puțin performante, totul se va opri.

Statisticile sunt convingătoare:

Potrivit unui studiu realizat clinic, 150 femei epilate cu ajutorul Silk’n SensEpil s-au inregistrat rezultate medii de reducere a parului dupa sase luni cu 41% in zonele axilare, 54% pe picioare, 43% in zona inghinala si 52% pe brate.

Iar dacă vă puneți problema potențialului disconfort, uitați de așa ceva!

Atunci cand dispozitivul pentru epilare definitiva cu IPL este utilizat in conformitate cu instructiunile de folosire s-a dovedit ca acesta nu provoaca nici un fel de disconfort la nivelul pielii. Astfel epilarea definitiva realizandu-se fara nici un fel de durere, iritatie sau orice alt gen de disconfort cum ar fi cel provocat de epilarea cu ceara sau tratamentele cu laser.

Quod erat demonstratum. Cum spuneam și ieri, femeia secolului 21 nu mai are nicio scuză pentru a nu fi desăvârșită!

(Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013)