Rutina cea folositoare

Există o vorbă care spune ruină, rutină, rugină. Cei trei R.

Așa o fi. Și probabil se aplică din plin când vine vorba despre dragoste. Și despre job. Și… cam atât. Că-n rest, eu văd doar beneficii ale rutinei. Serios acum, dacă nu aș avea o ordine a lucrurilor în toată această dezordine și-n tot acest haos care ne înconjoară de când avem copii, nu cred că aș face față să mi-i cresc “cu zâmbetul pe buze”, așa cum frumos mi-a spus cineva!

Și-acum c-am făcut introducerea mai mult sau mai puțin alambicată, să trecem mai departe la lucruri concrete. La programul fiecărei zile, care dacă n-are avea aceeași rutină perfectă, ar rezulta în… nimic realizat.

Ora 7, trezirea pentru mine. De voie, de nevoie. Oil-pulling, spălat pe dinți, pe față, pieptănat, pahar cu apă și lămâie, exerciții, încă un pahar cu apă, duș. Îi zic “ora mea”. Ora 8 dimineața, trezirea copiilor, de bună voie sau forțat. Drăgălășenia sau smiorcăiala de dimineață, în funcție de dispoziția pe care o au. Mic dejun. Merge repede pentru că nu le fac nimic complicat: suc de portocală sau un terci din banane combinat cu cacao raw, ulei de cocos, chia. Îi zice smoothie în cărțile de bucătari, alea mai recente și deschise la stilul de viață raw-vegan. Pregătirea ghiozdanelor. Două ghiozdane, chiar dacă doar unul dintre copii merge la grădi. Cutiuță cu tartinuță din pâine de casă, ulei de măsline, cimbru, sau în zile de grație brânză de capră chipurile bio, alături un măr sau o banană. Și apă. Exact același lucru pentru amândoi. Iar într-al celui mic, carioci (comandate pe bandă rulantă precum cartușele într-o fabrică, dintr-un loc cu nume parcă predestinat: cartuseria.ro) și-un caiet bun pentru mâzgălit odată ce-l plasăm pe cel mare în sistem iar eu plec cu prâslea pe-acolo pe unde am treabă. Sau în parc. Sau înapoi acasă, depinde de program.

Ore “libere” pentru mine. Două la număr. Înghesui în ele cât mai multe pot. Și haine de spălat și de întins și-un aspirat și niște chestii pentru prânz de preparat și scris și citit și timp pentru conversat. Online. Trăiască internetul și viața de după ecran.

Ora 11,30. Plecăm, eu și nelipsitul cel mic, să-l luăm pe cel mare de la grădi. 13 pm.  Înapoi acasă. După drum și nelipsita oră de parc. Mâncare. Ei joacă (a se citi demolat casa și stricat cât mai mult din tot ce se poate strica), eu strâns masa și iar rutina scris și citit și timp pentru conversat. Sau măcar una dintre cele trei. Aproape 15 pm, ora pentru citit povestea de nani și pentru culcat. Somn de prânz. Trezit pe la 18. Fructe, joacă, masa de seară, o tură prin parc, acasă, joacă pe cont propriu și timp pentru noi, cei mari, să rezolvăm ce mai e de rezolvat. Sau cel puțin să încercăm.

22 pm. Iar poveste de nani. Iar culcat.

Rutina e folositoare, da, da! :-)

Benessere

Nu am o viață perfect roz (dar cine are?) însă am început să am o viață perfect echilibrată.

Fac lucrurile care îmi plac și cu cine îmi place, cresc doi copii și sunt în permanență încărcată cu energia lor de neoprit, fac zilnic foarte multă mișcare, fac yoga, mănânc corect – unde mai pui că sunt și vegană! – și, foarte important, îmi rezerv timp pentru a mă gândi. Pentru a mă gândi la ceea ce fac și pentru a-mi găsi fericire în ceea ce am.

Tot ceea ce mi se părea absurd și rizibil până cu nu foarte mult timp în urmă a devenit acum o revelație. În loc de medici si specialitati, caut alternative. Și nu mai oscilez demult între Regina Maria, Hilmi, Medsana, Sanador și altele asemenea, ci poate doar între piețe din care m-aș putea aproviziona mai bine cu fructe și legume…

Nu-mi mai sunt străine multe dintre practicile vechi de întreținere a sănătății, fizice și psihice, și privesc, mai nou, cu foarte mare deschidere tot ce se abate de la stilul de viață considerat astăzi normal. Normal pentru simplul motiv că… este al majorității.

Un set de analize făcut recent, din curiozitate, mi-arată o stare perfectă de sănătate. Adio carență de fier, deși toată lumea a fost îngrijorată că voi renunța la carne (iar carnea, chipurile, e motorul sănătății din obraji…) și bine-ați-venit valori în parametri ideali!

Din al meu (nou) punct de vedere, specialitatile medicale s-ar putea foarte bine restrânge într-una singură, dar inversată. O singură specialitate care să fie departe de constatare și tratare și care să aibă ca unic scop educarea. Educarea pentru revenire la simplu și esențial.

Benessere…