Copile, nu cere ajutorul nimănui!

Încredere. Încrederea. Până unde mergi cu ea? În cine ai incredere?

Cel mai ușor lucru este să ceri ajutor. Ai impresia că scutești timp, ai impresia că ajutorul venit face lucrurile să fie mai bune decât dacă ai încerca să le rezolvi singur. În aparență scutești timp. În aparență rezolvarea este cea optimă. În realitate însă ai pierdut controlul și te-ai lăsat în voia celui care a venit în întâmpinarea dorințelor tale. În realitate, îți investești toată încrederea în cel pe care îl aștepți să te ajute…

Ce-am învățat eu până acum este că nu există nimic ce nu poate fi rezolvat pe cont propriu. Nu există nimic prea complicat și nu există nimic prea dificil. Lucrurile vin cu instrucțiuni. Marea majoritate a lor. Fie că este vorba despre instalarea unui soft, montarea unei canapele, a schimba un scutec sau a găti coq au vin, a scrie o scrisoare de intenție sau a-ți face un plan de afacere, orice poate fi dus la capăt.

Iar pentru lucrurile care nu vin cu instrucțiuni îți urmezi instinctul. Și dacă instinctul nu vorbește, va vorbi timpul în locul lui.

Deci lecția mea, pentru fiecare dintre copiii mei, este de fapt singura care contează: Copile, poți să o faci. Încearcă. Ai încredere în tine. Nu cere ajutorul nimănui. Mă vezi pe mine că reușesc? Ține atunci minte și fă-o și tu la rândul tău!