Outside the Eisenhower box

Știu perfect cum stă treaba cu presiunea timpului. Știu exact cum arată orele petrecute la birou, față în față cu ecranul tot mai inexpresiv și capul tot mai sec de idei în timp ce inbox-ul devine tot mai plin de mesaje te rog, trebuie… repede, e urgent…, se poate în următoarea jumătate de oră?, sau am nevoie acum, e urgent, e NEAPĂRAT!

Și știu perfect ședințele nesfârșite în care nu se discută nimic, nu se înțelege nimic, nu se ajunge la nicio soluție și nici măcar la vreun plan de atac, ședințe sterile și interminabile în condițiile în care totul pare să ardă și totul mustește de tragic și de apocalipsă și de vertij și de colaps. Și mai știu perfect și atitudinea hei-rupistă din managementul care stă relaxat până mai sunt fix câteva ore până la un dead-line de altfel cu mult, foarte mult timp înainte fixat, apoi de mesajele pline de panică, pitoresc însoțite de stegulețe roșii și neapărat de tip follow-up, urmate post-mortem post-eveniment, de cele moralizatoare, pline de scheme, idei salvatoare, metode, liste, organizatoare, prioritizări benefice și de niciodată aplicatul know-how.

Știu. Am fost acolo. Am fost acolo unde eficiența se traduce prin dacă poate să se organizeze atât de bine înseamnă că e loc să-i mai dăm ceva, altceva. Ideal treaba altcuiva.

Am fost acolo unde e timp pentru orice până atunci când se rămâne într-un timp suspendat.

Cred că cel mai bun test de management ar fi un test de time management. Spuneți-ne vă rugăm cum vă organizați, nu de alta dar de dumneavoastră depinde sănătatea psihică a multor angajați.

Și-apoi mai și știu perfect cum e să faci slalom printre ore la care copilul trebuie hrănit, ore la care trebuie plimbat, ore la care trebuie culcat, bed time stories și băița neapărat, cumpărături care trebuie făcute, mâncare care trebuie să fie pe masă și curățenia pe care oricât ai face-o nu arată niciodată de parcă ar fi curat, toate îngrămădite într-un haos complet peste dorința imperioasa ca “între timp” să mai faci și altceva.

Deci dacă acum cineva vine la mine și îmi spune că nu are timp, nu mă pot abține să nu ridic din sprâncene. Nu ai timp? Arată-mi te rog ce faci când ai timp, arată-mi te rog cum ți l-ai organizat.

Așadar dragă corporate lady, dacă ești în temă cu tot ce-i nou în materie de ceasuri de dama și-ți petreci timpul dintre dead-line-uri cochetând ba c-un ceas Guess ba atrasă de-un Fossil, că-i mai multifunction așa, înseamnă că ai timp, mult timp, draga mea. Dar sper însă că n-ai naivitatea să crezi că, odată cu splendida achiziție agățată de încheietura mâinii, infinitul și organizarea vor fi de partea ta…

Iar dragă mămică purtând la piept copilul neînțărcat, află că sfârșitul lumii e încă departe. Cu calm și răbdare, vine ea vremea și pentru acel de neimaginat “între timp”. (P.S. Dacă bucătăria arde, lasă orice altceva!)

time management(

(sursa foto)