Primele luni din 2003

S-a nimerit să aud mai devreme Pink Floyd şi mi-am dat seama că pentru mine începutul lui 2003 a sunat doar a “ooh, I need a dirty woman, oooh, I need a dirty girl” şi a avut gust a chiftele de peşte mâncate cu căței de usturoi şi slănină adusă de la Sf. Gheorghe de prietenul celei mai bune prietene. El picta non stop, ea râdea non stop, eu îl descoperisem pe Klimt printre albumele din atelierul lui de pe Ceaikovski, atelier care era şi dormitor şi bucătărie şi loc de întâlnire şi în care stăteam rupți de lume ascultând “ooooooooh, ….”, asta nu pentru că ar fi fost neapărat dorința lor ci pentru că, aşa cum ochii mei vedeau doar Klimt, la fel urechile mele păreau să nu mai accepte altceva. Într-un top al celor mai frumoase perioade din viața mea, cred că acele câteva luni cu zloată de la începutul lui 2003 sunt undeva sus de tot, eram atât de copii şi atât de cuminți deşi păream de-a dreptul turbați şi toți cei care ne vedeau ne dădeau toate şansele să n-ajungem prea departe. Eram mici. Şi ne împărțeam timpul între cele câteva seminarii de la care nu puteam chiuli, autobuze, club A şi un amărât de chioşc de unde ne cumpăram pâine şi vin şi țigări ca să însoțim chiftele acelea demențiale şi slănina care veneau cu regularitate de-acasă şi-apoi între noi, care vorbeşte, care râde, s-a înțeles ceva din ce a zis, nuuu, dar nu mai conta. A, şi să nu uit de apariția celui de-al patrulea personaj care a făcut toată acea inocentă nebunie să fie şi mai suspectă pentru vecinii din blocul din Ceaikovski, era pictor şi el, de-o vârstă cu noi, dar cu o barbă c-a lui Barbă Albastră şi cu fulare legate atât de bizar încât noi restul, care nu arătam nici noi foarte normal, de-acum reuşeam să trecem neobservați. Şi încă ceva, episoadele din cabinele telefonice, în care ne închideam şi râdeam până rămâneam fără răsuflare, ne opream numai ca să mai lăsăm câte un om să dea un telefon, ieşeam, stăteam pe trotuar, dându-ne ghionturi şi râzând pe înfundate de nu-i mai ardea vorbărețului să o lungească prea mult prin cabina din care evident că se auzea tot… Aşa deci cu Pink Floyd.