Online, în căutarea verii ce-aproape a trecut…

Nemăsurată mai e curiozitatea femeii!

Departe fiind de sezonierul modei, de “ceea ce se poartă”, de culori sau forme în trend, tributară firescului și lucrurilor ce-mi vin mie bine dar jubilând la gândul că toate-mi vin, nu pot, nu pot ca totuși să nu-mi petrec timp atingând umerașe virtuale, verificând propuneri, idei de accesorii și de potrivire… pentru că nu, nu diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei femei ci, din fericire sau poate din păcate, sunt ele, ele-hainele!

Și nu-i spun superficialitate, de frica etichetei ce nu avantajează, ci întorc lucrurile în favoarea mea: se cheamă… pretext de senzualitate! Iar lucrurile odată compartimentate, încep periplul, pornind invariabil cu rochiile deoarece, principial vorbind, detest pantaloni, cu toate că îi port, plătind astfel propriul tribut la ușa deschisă de Coco, Coco cea care sfidând bărbații, de fapt și-a defeminizat semenele….

Și uite-așa, iau rochiile la puricat: cum cade, cum vine, cum se-mbină și cum îmbie, ce culoare, ce minune… Nu una, ci zece, o sută, le evaluez pe toate și n-o las necercetată nici pe cea ce n-are de-a face nici cu felul meu de-a fi și nici cu anotimpul și nici cu vârsta și nici măcar cu gusturile mele, atipice de altfel…

Rareori mă decid, dar căutarea e la loc de cinste. O panglică legată altfel, o eșarfă petrecută nu-știu-cum, o îmbinare neconvențională, iată ceea ce caut. “Moda” e acolo, trendsetter-ul sunt eu!

Iar odată scopul atins, în căutarea verii ce-aproape a trecut, extind căutarea spre cea mai puțin versatilă “haină” ce există. Haina ce nu îmbracă, ci dezbracă, ce nu acoperă, ci descoperă, e haina ce, oricât de inteligent ar fi croită,  n-o poate ajuta pe femeie să fie mai frumoasă decât e – ghimpele de pe trandafir, temutul costum de baie! Dar (încă) recunoscătoare naturii și timpului – prea darnice cu mine! – dau fără frică click, cu fiecare imagine însă reamintindu-mi că trebuie să prețuiesc mai mult ceea ce sunt, ce am, ceea ce e…

Soacră, soacră, poamă acră…

Ce nu-mi dă mie pace de la o vreme-ncoace este gândul că nu voi putea fi o soacră bună… vorba ‘ceea, mi-am crescut băieții să fie vrednici, onești, cavaleri, cine oare le va mai fi la înălțime?! Educați în spiritul ordinii și, mai nou, al mâncării făcute în casă cu entuziasm și nedisimulată plăcere Smile, ține-mă Doamne să nu-mi judec nora de-și va ține rochiile în dezordine și nici mămăligă nu va știi să facă… Open-mouthed smile

Până una-alta, “curățenie” la puterea a 3-a… și the ultimate pizza – vorba lui Bogdan!

 

1 2 3 4 5 6

7 9 11 12 8 10

17 18 19 20 21 22

13 14 15 23

25 24