Nu-i aşa că ştiu?

Mara e elevă şi nu se ştie dacă a fost sau nu atinsă de proful de religie. Nu ştie nici mama, nu ştie nici dirigintele, nu ştie nici moderatorul spectacolului TV, nu ştie nici reprezentantul patriarhiei care de fapt nici nu ştie despre ce e vorba in general, el fusese la un summit la Bruxelles, nu ştie nici Anca, colega Marei, nu ştie nici colegul Bogdan pentru că el oricum nu face mare lucru în afară de-a se juca pe telefon, nu ştie nici măcar colegul Andrei care e în secret îndrăgostit de Mara şi nici măcar psihologul invitat în studio nu are un răspuns concret.

Mara scrie în jurnal: “aaaaaaazi prrrroffful de religieeeeee m-a aaaaaatins pe piciooooor”. Apoi taie tot. Pentru că a venit mama. Apoi noaptea şterge tăietura, pentru că ea ştie că a atins-o proful pe picior. Apoi are îndoilei.”Ştiu că m-a atins pe picior. …. Nu-i aşa că ştiu?”

Haosul e tot mai mare. Proful poartă blugi şi stă cu fundul pe catedră, Mara de fapt s-a lovit la genunchi la ora de sport iar mângâierea a fost ca să o liniştească, dirigintele a atins-o şi el pe Mara, pe păr, de ziua ei, dar numai el ştie pentru că ea nici măcar nu şi-a dat seama că a atins-o, Andrei e gelos, la întrebarea dacă e nevoie de religie în şcoli doar purtătorul de cuvânt zice că da, ca să-i învețe pe copii să fie buni şi generoşi, psihologul vorbeşte despre impulsurile care se trezesc de la o vârstă în copii, iar asta imediat după ce colega grăsuță a Marei povesteşte cum numără ea oi. Ca să adoarmă. Nu până la 100 cum i-a zis bunica ci a ajuns o dată şi până la 1500 şi ceva (cu 3).

O piesă de teatru care mi-a plăcut mult. Şi ca scenariu şi ca regie. Mai ales ca regie. Rulează în zilele ce urmează la TVR HD.

(“Spectacolul Profu’ de Religie de Mihaela Michailov a pornit de la un fragment declarat câştigător în cadrul celei de-a III-a ediţii a Concursului de proiecte pentru tineri regizori şi dramaturgi români organizat de Teatrul Naţional Marin Sorescu Craiova”.)

P.S. Frumos răspunsul dirigintelui la întrebarea mamei Marei, de ce nu i-a spus Mara ce s-a întâmplat. “Dumneavoastră trebuie să ştiți de ce!”. Corect. Nimic nu vorbeşte mai mult despre disfuncționalități decât un copil care nu-i mai vorbeşte părintelui lui.