De adăugat la CV

De adăugat, dar nu știu unde.

Oricum, de adăugat la CV că obișnuiesc să lucrez ca zidar o dată pe an, pe perioade mai lungi sau mai scurte, cu rezultate așteptate sau neașteptate, dar care nu depind de priceperea sau de stăruința mea într-ale succesului ci de factori perturbatori (pot fi de oricare, începând cu, e.g., copii care au cu totul alte planuri și până la copii care au cu totul alte planuri) și de suprafața peretelui. Suprafața nefiind aici dimensiunea, zidarul din mine este foarte capabil, ci … acele adâncituri / valuri / denivelări date de cei care construiau pereţi la 1900 toamna.

Și gata, am terminat introducerea asta până si pentru mine searbădă.

Deci zugrăvesc. Nu de acum, de azi, ci de vreo lună. Mi-a luat zile bune să ajung la magazin să cumpăr varul, apoi să sortez și curăţ ustensilele rămase de la zugrăveala de-acum un an, apoi tot pe-atât să conving copiii să nu intre în bucătărie odată ce Michelangelo se va pune-n mișcare (aici n-am făcut nicio treabă, au și intrat, au și tras cu mingea, au și verificat cu mânuţele dacă s-a uscat sau dacă e încă lipicios și numai bun de întins pe haine), apoi să încep efectiv. Dar odată pornită, nu mi-a mai stat nimic în cale. Trafalet care mai mult mă stropea pe mine decât zugrăvea? Nu-i nimic, am pensule. Unele un pic mai mari decât cele de pictură ale copiilor, dar ce contează? Am pornit cu alea, apoi cu una salvatoare. Cam cât palma mea de mare și atât de salvatoare încât am zone de bucătărie rămase dungate (vina pensulei, nu a zugravului). Zone pe care le-am lucrat stând precum Mrs. Smith pe un colţ de picior de scaun timp în care o mână zugrăvea (trăgea dungi), o mâna prindea orice obiect care se nimerea să cadă (mai puţin galeria care mi-a învineţit nasul) iar o mâna ţinea găletușa de var, pentru că e destul de greu să stai și în echilibru și să-ţi ţii și gheaţă pe nas și să mai și cobori și urci pe un scaun la fiecare trei secunde pentru că de pe pensulă s-au epuizat cei nici zece ml de var, cu-atât mai greu când cu mâna rămasă liberă faci o tartină, lipești o jucărie sau pui o piesă la puzzle. Sau orice altceva.

Deci, la acest moment în care scriu în loc să curăţ și pun totul la loc în bucătăria vraiște, dilema e supărătoare: unde pun în CV treaba cu zugrăveala, pentru că nu intra nici la employment experience, nici la job related skills, nici la hobbies (o, nu!), nici la education, nici la obiective, nici la interese, nici la driving lic… (“Maaami, ai terminat acolo, mi-e foame!”)