"Miracolul" prieteniei…

Sunt și eu pe Facebook. Wow!

În entuziasmul de aseară, mă prinsese ora 11 adăugându-mi prieteni. Bucuria regăsirii, flash-uri de amintiri, uimitor cum la un click distanță poți găsi bucățele din trecut… Pe parcursul unei jumătăți de oră, Valentin a auzit doar: am gasit-o pe…., uite-l și pe …., știi pe cine am găsit?!, este și …. aici!

Extraordinar. Până când, (doar) un pic obosită, îi spun că nu știu ce să fac, mai sunt foarte multe persoane în listă iar eu n-am reușit să-mi găsesc toți cunoscuții și să-i invit pe tărâmul prieteniei… Cu stupoare am aflat că “lista” se actualizează mereu, că pe măsură ce o persoană dă accept, se adaugă toți prietenii respectivului prieten…

Am închis. Dar am adormit liniștită, gîndindu-mă că nu voi fi niciodată singură, că ORICÂND, ORIUNDE, va fi de ajuns să deschid pagina de FB pentru a fi între apropiați, dar, mai important de atât, că pot ORICÂND, ORIUNDE, să devin friend cu alți și alți oameni… unii ascunși în spatele unui popou tatuat, dar ce mai contează? Am convingerea că un pic mai sus se află un suflet cald și dornic să-mi fie alături, în spiritul adevăratei prietenii!

Cerceii de mai jos sunt precum prietenia. Sunt rezistenți – fiind din os. Sunt strălucitori – au sidef de scoică aplicat. Desigur, nu neapărat ca prietenia de pe FB…

miracolul-prieteniei1

Și i-am pozat pe laptop deoarece nu pot să stau deoparte de pagina de FB. Nici măcar pentru a face o poză…