De pe-acum , planuri pentru o aniversare…

Pe 11 noiembrie suntem invitați la ziua unuia dintre prietenii lui Bogdan. De fapt nu a unui prieten, a unuia oarecare, ci a celui mai bun. Va împlini 6 ani. Emoții mari, ei deja se văd ca într-o senzațională aventură în care lucrurile nu vor decurge simplu, la modul cumpărat de cadouri, dăruit, urat La Mulți și Buni Ani, jucat pentru vreo două ore într-un ambient special amenajat, cu mâncatul de rigoare, băutul de sucuri și accesul nelimitat la prăjituri și tort. La vârsta de 5-6 ani cât au ei acum, totul apare învăluit în magie, nu va fi doar o petrecere aniversară de copii, va fi un eveniment la care se vor gândi mult timp după ce va trece. Și, la care, cum spuneam mai devreme, se gândesc cu fervoare încă de pe acum.

Mă gândesc și eu încă de pe-acum, dar la modul prozaic, gen haine mai deosebite pe care le-aș putea cumpăra pentru cei doi ai mei, în calitate de invitați, și, desigur, la cadoul prichindelului. Hei, oprește-te, cum adică a prichindelului?! La 6 ani vorbim deja despre un mic bărbat! Adică nu se pune problema de jucarii Disney, Mickey Mouse și Lightning și pirații din Țara de Nicăieri sunt soooo last year, acum va trebui să mă gândesc la… hmmmmm… poate la jucarii beyblade, Transformers, Ben 10, 6 ani e vârsta pentru cu totul altceva!

Și fac greșeala să mă sfătuiesc cu Bogdan. Desigur că acum rezultă și se impune că-i voi cumpăra și lui ceva, probabil ca un fel de cadou anticipat pentru când va împlini și el cei 6 ani, pentru că nu se poate să iau pentru un străin (e cel mai bun prieten, dar tot străin se cheamă!) și pentru el nu. Iar dacă voi lua pentru el va vrea și cel mic, o fi având el doar doi ani și jumătate dar percepe foarte clar momentul când se oferă o jucărie nouă în dar… Copii, ce pot să spun. Băieți. Mici bărbați. Oare la fetițele ce stau cu veșnic aceleasi papusi Barbie în brațe e mai puțin complicat?!

În concluzie, cum mâncăm cartofii de la McDonald’s?!

De câteva zile tot frunzăresc o carte intitulată Codul bunelor maniere la masă pentru copii, scrisă de două femei (care, interesant de știut, sunt și cumnate), pe nume Peggy Post și Cindy Post Senning. Informația este utilă și e prezentată într-un mod haios, nimic de spus, dar m-am blocat la… cartofii prăjiți!

În tabelul de mai jos sunt punctate momente în care mâncăm cu mâna și momente în care ar fi cel puțin frumos să folosim furculița:

1

Buuuun… Bine de știut ce fac cu căpșunica, de asemenea este de reținut cum abordez felia de pepene, dar cartoful de fastfood, pe care îmi place să-l “asezonez” cu sos de muștar, cum îl mănânc până la urmă?!

Consider informația cel puțin contradictorie iar până la lămurirea problemei (între și de către cele două cumnate, sper!) vom continua să mâncăm cartofii cu mâna dar să ne pozăm doar cu prăjiturile, pe principiul absolut sănătos de a consemna doar ceea ce este frumos, nobil, exemplar, memorabil, etc. (sic!)

IMG_2316 IMG_2319 IMG_2323