Hai-hui, cu traista la plimbare

Pornesc val-vârtej, trântind de perete – ca un om civilizat ce sunt – ușa liftului, apoi buf-buf și ușa de la intrarea-n bloc, hei-rup căruciorul peste treptele de la intrare, când dau nas în nas cu un vecin, care, siderat, mă întreabă ce fac!

Cum ce fac, îi zic, mă grăbesc!

Omul cere din priviri și alte explicații, eu arunc o privire-n cărucior și-i spun: Îmi plimb poșeta preferată!

Hai-hui-cu-traista-la-plimbare

Mda… eu și glumele mele! :-D Copiii fiind deja fixați pe bancheta din spate a mașinii, căruciorul l-adusesm plin cu lucruri de dat, de jucat, de-mbrăcat… peste toate tronând POȘETA MEA PREFERATĂ.

Acum serios vorbind, ce, ea nu merită plimbată?!

Se asortează la orice. Deși este kaki, merge minunat cu albastru.

Hai-hui-cu-traista-la-plimbare

Deși este din denim, se potrivește cu diafanul triplu-voal.

Hai-hui-cu-traista-la-plimbare

Merge și cu șapca!

Hai-hui-cu-traista-la-plimbare

Tolerează orice conținut. De la crema de gălbenele la scutecul pampers, de la țidule de bancomat la bancnote mototlite, de la șervețele umede la punga de biscuiți, de la telefonul de dimensiuni considerabile la mănușile cu noroi ale unui poznaș.

***

Să recunoaștem. Un articol ce face apologia poșetei preferate nu este ceva de trecut cu vederea. Orice femeie care se respectă are o colecție impresionantă de poșete. De culori diferite, din materiale diferite, de dimensiuni diferite, cu mânere / toarte / barete diferite. Fiecare are rolul ei, fiecare se asortează la ceva, fiecare spune ceva. Viața unei femei este de neconceput fără un asemenea obiect. Poșeta / geanta nu mai este un lucru ce servește unui scop. A devenit un manifest, nu-i așa?

Mă mândresc și eu cu patru minunate exemplare. Le port cu ostentație, spânzurate pe diagonală, cădelnițându-le conținutul ce are mereu potențial de a face firimituri sau pete.

Hai-hui-cu-traista-la-plimbare

Sunt viitoare amintiri. Ele sau ce va rămâne din ele… ;-p

***

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea, invitată de … Reeija! (n.b. se citește “reia”, cu un e lung) ;-)

Hai-hui-cu-traista-la-plimbare
(Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013)