Mica stea

Am o idee pentru proxima dată când voi merge la Pescariu. Pentru cei care nu știu, Pescariu este un loc unde NU se merge fără haine de firmă, ochelari de firmă, geantă de firmă, parfum de firmă, șoseste de firmă, coafură realizată exclusiv cu produse de firmă. Nu se merge și gata. Parafrazez: 1st rule of the Pescariu club: SHINE!

Iar eu, pentru un plus de vioiciune (a mea) și un strop de inedit (al locului) m-am gândit să mă prezint așa:

– haine. Fake. Dar acel gen de fake care strepezește până și ideea de fake. Dragonul Roșu style.

– încălțăminte. Niște … galoși. Pe care să-i port cu șosete albe. Abbibas înscris pe vârf și lateral.

– ochelari. Sfidează suficient faptul că n-am.

– geantă de… rafie. Dacă nu are bunica vreuna în cămară, face impresie și o sacoșă verde, de Mega Image. “100% energie verde”. Da.

– parfum. Îmi cumpăr un spray …. Impuls. Îmi fac dușul și mă dau. Și mă tot dau. Până fac totul alb. Sau pot face ceva și mai oripilant. Nu-mi fac deloc duș. Și mă dau. Termin tot flaconul și mai scot unul și în continuare mă dau.

– ah, și-am uitat. La piscină îmi comand un fresh (sunt un outsider, bani de mai mult n-am) și-mi scot mâncarea de-acasă. O felie de mămăligă cu o ceapă. Pe care o sparg. Și cu un ou fiert. Pe care mi-l curăț în scrumieră, doar șervețelul de la fresh e personalizat. Și-l iau cu mine ca să-l arăt la dușmani. Și-apoi îl pun la presat, normal.

(twinkle, twinkle little star)

Un fel de "dai un ban, da’ stai în față"…

Poate pentru că noi am crescut cu bălăceală în ape curgătoare (toată vara) sau în valuri (o dată pe an), nu ne-a impresionat până acum vreo doi ani ideea de piscină. Dar când copilul dă din mâini și din picioare la vederea apei frumos colorate și singura direcție în care pornește indiferent de câte ori l-ai suci, răsuci și păcăli este piscina, renunți la orice scepticism și mergi după cum ți se dictează…

Și uite-așa, din aproape în aproape, pornind de la magnetismul copilului pentru tobogane de apă și alte chestii fistichii am ajuns să considerăm piscina ca pe o opțiune pentru weekendurile călduroase din București.

Ieri am fost la Pescariu, la piscina inaugurată anul trecut și accesibilă publicului larg. Frumos. Chiar mai mult decât atât, o desfătare! Doar că am lăsat o grămadă de bani…

Pe scurt, exprimat în cifre, iată cum decurg lucrurile: intrarea este 100 lei / adult și 40 de copil. Prosoapele nu sunt incluse în preț: 10 lei bucata la care se adaugă 50 de lei “garanția” (nu am înțeles principiul, dar ce pot să spun, poate au fost cazuri când, folosite prea intens pe parcursul unei zile de piscină, unele s-or fi rupt…). Apoi vine mâncarea – pentru că nu poți să stai fără să mănânci. De la atâta bălăceală, de la pofta pe care ți-o fac platourile pe care le vezi aduse celor din jur, comanzi… Splendida pizza, înghețată cum nu am mai văzut, platouri reci, salate, băuturi anti-aging cu morcov și ghimbir, sunt toate acolo… delicioase – incontestabil! – și, e drept, nu mai scumpe decât în altă parte, dar adăugate la prețul intrării transformă – pentru muritorii de rând cel puțin – o zi de piscină într-o diminuare considerabilă a bugetului alocat până la următorul salariu…

La final, în loc de concluzii, trei întrebări retorice: Copiii s-au distrat, este drept? Suntem tineri, da? Muncim, nu-i așa? Quod erat demonstrandum!

P.S. Vlăduț a verificat și coșurile de gunoi. Nu m-am opus. Pentru că, la Pescariu, chiar și-acestea strălucesc de curățenie!

2 7 8

3 4 5

1 6 9