More fire!

Nu suntem credincioși. Dar nici atei. Suntem undeva la mijloc. De fapt, suntem credincioși – dar într-un mod atipic.

Din când în când, mergem la biserică, pentru a aprinde lumânări. Nu pentru altceva.

Astăzi alterego-ul lui Bogdan a fost More Fire (un personaj din Ben10), așadar, la cererea lui, am aprins o parte din lumânări astfel:
– pentru Gwen Tennyson – eu adică
– pentru Puterea Bebelușului – Vlad
– pentru Patru Brațe – tati
– pentru More Fire
– pentru Doamne-Doamne…

Toate acestea sub ochii mari ai celor care așteptau cu smerenie să aprindă lumânări pentru Marii, Elene, Alexandri, Costini, etc…

***

Și încă o dată, am constatat că ești considerat un bun creștin doar dacă fața îți este tristă, dacă ești îmbrăcat în culori închise, dacă petreci clipe îndelungi cu ochii plecați sub icoane. Plătim slujbe (oare ce face Doamne – Doamne cu banii?) și plecăm acasă împăcați, nu contează că odată ajunși, uităm că poate este cineva care chiar are nevoie de ajutor direct din partea noastră. Preotului trebuie să-i spui sărut-mâna – o formulare care a rămas împământenită deoarece era însoțită de gestul efectiv – iar spovedania ne curăță de păcate – pentru a o putea lua de la capăt. Dacă i-am spus preotului, gata, am scăpat de conștiința încărcată. Mesajul nostru a ajuns sus, suntem așadar mai buni…

Aș dărâma, fără ezitare, probabil mai mult de 80% din lăcașele înțesate de fețe cârcotașe, de preoți care trăiesc din botezuri, nunți și parastase. Aș ridica locuri unde să nu te simți privit la fiecare sărut dat icoanei, oare a fost destul de smerit, oare a oftat omul, oare, oare, oare…. Și le-aș ține deschise 24/24, 7 zile din 7, sub ochii blânzi ai unora care sunt preoți pentru că au chemare. Credința la noi are orar de plâns la icoane, mai lung în weekend, că-n rest facem fapte bune…