Cât de prăpăstioasă ești? Test. 

Mergi pe stradă pe tocuri de 15 și ţi se rupe unul. Poate și glezna odată cu el.

a. Te gândești că de la asta vei face edem cerebral. Alzheimer. Glaucom. Pe toate.

b. Te întrebi cât de ridicolă ești și dacă tipul care fumează la etajul 10 din blocul din staţia următoare (de metrou) te-a observat.

c. Iţi aduni tocul, piciorul, te descalţi și de celălalt, îl aduni și pe celălalt și pleci. Spatele drept.

(C)

Pleci de acasă și uiţi ceva aprins/deschis (ceva ce n-ar trebui NICIODATĂ lăsat la plecare aprins sau deschis).

a. Te întorci în secunda în care te-ai prins.

b. O suni pe vecina care are o cheie de rezervă și îi explici nu că ai Alzheimer de când ţi-ai frânt glezna cândva, odată, demult, sau ieri, ci că ai un hamster care umblă la aragaz sau descuie ușa, deci să meargă ea și să repare. Ce-o mai fi de reparat. Dacă nu, să te anunţe să suni la 112. Și la asigurări.

c. Te întorci când e vremea de întors. Pur și simplu crezi în noroc.

(C)

Găsești în tufele din faţa blocului un păianjen uriaș. Aproape cât păianjenul păsărar de la Antipa. Sau cel puțin așa îl văd cei cu care ești.

a. Te sperie de mori, chemi un vecin să scape omenirea de el!

b. Îi faci poze din toate unghiurile ca să poţi apoi căuta pe internet să vezi ce specie e.

c. Îţi faci cinci selfies cu el și cinci poze cu copiii și el.

d. Treci și a doua zi să vezi dacă mai e. Dacă nu e, te întristezi. Treci și a treia zi, poate s-a întors. Speri.

(B, C, D)

Vezi un gândac sub pantofar.

a. Leșini.

b. Leșini.

c. Leșini.

d. Leșini.

z. Leșini

(Tot alfabetul. Ori 2. Plus infinit.)

Natură sau educație? Pygmalion. Mitologie. VR

Pe la sfârșitul anului trecut citeam despre un proiect numit Seeing I în care un artist își asuma 28 de zile în pielea altuia. Impropriu spus în pielea altuia, practic urma să stea într-o încăpere a unei galerii de artă, în hainele lui, pielea lui și cu mecanismele lui de funcționare dar purtând, chiar și în somn, o pereche de ochelari prin care vedea (trăia) viața unui alt om. Singurul ‘contact’ permis era acela cu un psiholog care urma să îl evalueze câte o oră în fiecare zi, dar indirect, prin observarea din exterior a comportamentului lui și a oricăror semne că ar putea deveni deviant. Normal că toată lumea s-a întrebat atunci de ce ar face cineva așa ceva, adică până atunci toate testele și experimentele legate de “cum se simte” realitatea virtuală se opriseră la câteva ore, după care era nevoie de o deconectare de la artificial. Dar în numele artei (și al științei și al tehnicii și al celebrității, etc) omul era dispus să(-și) testeze limitele și să verifice cât din noi e de la noi, din genele noastre, și cât e modelat de ceea ce ne înconjoară. 28 de zile pentru a pune stop unei dezbateri care s-a pornit cu cel puțin trei sute de ani în urmă. (Trăim sau nu vremuri în care totul se simplifică?)

Pe de altă parte, dar asta nu pe la finele anului trecut, ci pe vremea când încă mă uitam și eu la televizor (adică acum vreo … hmmmm… 5 ani, cam așa) aflasem de un experiment în care un tip (să fi fost o tipă?! și să fi fost tot artă conceptuală?) urma să-și petreacă o săptămână într-un spațiu amenajat cam în genul celui din galeria de artă a artistului englez trăind 24/24, 28/28 într-o realitate virtuală, dar nu purtând o pereche de ochelari și în singurătate absolută (cea fizică) ci în compania unor păianjeni. Veninoși, desigur, și nu unul sau doi, ci câteva zeci. Un risc mic comparativ cu cel la care se expunea omul-cu-viața-altuia, nu se punea problema de deteriorarea vederii și de o posibilă afectare definitivă a creierului (sigur nu?) ci doar de câteva pișcături pentru care oricum cei din staff-ul dedicat aveau injecții cu anti-venin. Și care era scopul? Scopul era să spună ceva (foarte multe…) despre trăitul conștient. Adică n-avea cum să se trântească în pat și pentru a-și deschide televizorul să caute cu piciorul telecomanda căzută pe undeva pe jos, ci fiecare gest și fiecare mișcare trebuia făcută gândind. Nu de alta dar… păianjeni… peste tot… care se pot simți în pericol… și pișca… Interesantă chestia cu trăitul atent, nu-i așa?

Bun. Și de ce scriu eu despre cele două experimente? Păi simplu. Pentru că, dintr-una în alta am dat peste niște jocuri pentru copii despre care eu nu știam că ar exista. Adică wow, eu aveam impresia că mamele care vor să-și învețe copiii să gătească (ai mei au cam învățat deja, încă un pic și-și fac ei dulciurile, trăiască bucătăria raw-veg în care nimic nu e complicat!) îi țin pe lângă ele în nori de făină și gălbenuș întins pe lângă vas și riscă să-și blocheze mixerul în aluat și nu că îi lasă să prindă meșteșugul combinării ingredientelor și ordinea lor jucând jocuri online! Dar hei, dacă noi “trăim conectați chiar și atunci când ne ascundem unii de alții, cu iluzia că suntem împreună fără a simți nevoia de a fi într-adevăr, alegând să tastăm în loc să vorbim, cu simulări care ard granița dintre ficțiune și realitate, pierzând înțelegerea a ceea ce suntem noi și a ceea ce e celălalt” (destul de intens video-ul de prezentare pentru Seeing I…), de ce nu ne-am crește și copiii așa? Deci am citit făcând ochii mari descrierea jocului în care Sara gătește un tort de ananas, și mai este și Emma care face baklava, și mai e și un tiramisu la pahar și apoi un pic mai târziu vine și o relație cu un om frumos și bun (doar nimeni nu-și va posta poze nereușite sau va menționa fapte cu care nu se poate lăuda!) și apoi am mai văzut ceva și cu o Barbie însărcinată și care probabil face cursuri de puericultură online (cum să adormi un bebeluș lăsându-l singur în camera sa, de fapt nu chiar singur, ci cu un baby-monitor lângă pat), ne mai rămâne să verificăm și cum se simte a muri și cam gata, nimic nu ne mai poate surprinde, atinge, lovi, durea, suntem la adăpost de tragedii și niciodată, dar niciodată singuri. Pentru că singurătatea sună de-a dreptul terifiant, e bu-hu-huuuuu, o, da!

Așadar nu mai știu cum rămâne cu Pygmalion îndrăgostit de statuia lui… El s-a rugat de Afrodita să i-o însuflețească, se îndrăgostise creând-o și și-o dorea vie, frumoasă povestea dar probabil în curând nici copiii nu vor mai vrea să adoarmă cu ea. Azi e …fix pe dos, nu-i așa? S-ar putea chema sindromul-fricii-de-a-simți-cum-se-simte. Sau cam așa ceva.

Arahnide raw

Nu cred că e vreo expoziție pe care să o fi ratat la Antipa, de la fluturii vii și până la mult controversatul corp omenesc (The Human Body, despre care am și scris aici pe blog). Deci, dacă în această perioadă (până în iulie de fapt) pot fi văzuți păianjeni, am fost să-i vedem. Cu foarte mare entuziasm, știută fiind pasiunea copiilor mei pentru tot ce e purtător de multe picioare.

Proiectul ”Țesături Periculoase”, chiar dacă înseamnă tot exploatare de ființe vii, e unul frumos, de inițiere în comportamentul păianjenilor (am zis așa cum scrie pe site, evident la partea de comportament, nu și la cea de exploatare). Nu sunt niște creaturi îngrozitoare așa cum credeam eu mică fiind, când dacă vedeam unul ițindu-se de după dulap fugeam mâncând pământul și nu mai intram în camera aceea până ce nu-mi făcea tata dovada că l-a omorât și îngropat în locul cel mai îndepărtat de casă. În curtea vecinilor, ideal. Deci, nu. Au multe picioare, da, sunt mărișori, da, au mulți ochi, da, au perișori, gheare, fac pânze, dar stați liniștiți, nu sar ca în filmele horror la o sută de metri distanță și nici nu sug sângele oamenilor până îi stafidesc. Își văd de treaba lor, dacă sunt lăsați în pace. Și chiar și atunci când nu sunt lăsați tot nu devin cine știe ce pericol, conform datelor pe care citind panourile cu informații le-am aflat, din 44,000 de specii cunoscute, doar 200 au (un pic de) venin. Atâta tot. Sunt așadar niște ființe simpatice și inocente, nu vă lăsați păcăliți de literatura țesută în jurul lor!

WP_20150315_002[1]__1426412678_89.39.40.202 WP_20150315_006[1]__1426412785_89.39.40.202 WP_20150315_041[1]__1426412816_89.39.40.202 WP_20150315_044[1]__1426412856_89.39.40.202 WP_20150315_047[1]__1426412911_89.39.40.202 WP_20150315_056[1]__1426412961_89.39.40.202

Brm, brrrm, brrrrrrmmmm & E-I-E-I-OOOOOOO………

Am doi băieți deci nu ne este străin nimic din ceea ce face zgomot. De la parada anuală de 1 Decembrie și până la spectacolele aviatice, cursele de mașini sau acrobațiile pe motocicletă și chiar defilările abracadabrante cu vehicule ingenioase organizate de cei de la RedBull, acolo unde sunt zgomot, adrenalină și fum, suntem și noi.

Iar dacă acasă citim la nesfârșit din enciclopediile pentru preșcolari, răsfoind la nesfârșit paginile cu tractoare, freze de zăpadă, secerătoare și mașinile agricole în general, ei bine în parc, primăvară de primăvară îi urmărim îndeaproape pe oamenii desemnați să tundă iarba, să curețe tufele și să taie crengile moarte din copaci. Suntem spectatorii fideli, în ultimii cinci ani, pot spune cu mâna pe inimă că o reprezentație n-am ratat!

Mda, presupun că suntem la un pas distanță de la a ne interesa ofertele de Black Friday de la O-Mac, pentru că, până una alta, cu pozele cu tractoare și motofierăstraie de pe O-Mac.ro ne-am familiarizat…. Unde mai pui că mai deunăzi scriam aici pe blog povestea unei sărbători de Paște de-acum vreo douăzeci de ani și ziceam că la cum merg lucrurile e tot mai evident că vom începe să luăm tot mai mult în calcul tipurile și prețurile la generatoare de curent!

Dar până una-alta și mai precis până la a face acel pas de-a ne muta în gospodăria de la mamaie și tataie, unde e loc de tuns, cosit, arat și semănat, ei bina acasă la noi, la bloc, old MacDonaldAndrei has a farm. De la gărdulețe pentru grajduri și copaci miniaturali, tractorașe și remorci, mașinuțe de tuns iarba și neapărat o mie de văcuțe, găini, curci și porci, bonus șoareci, păianjeni și lilieci, le-avem pe toate. Deci, cum ar veni… la noi vine așa:

With a cluck cluck here
And a cluck cluck there
Here a cluck, there a cluck
Everywhere a cluck cluck
With a baa baa here
And a baa baa there
Here a baa, there a baa
Everywhere a baa baa
With a neigh neigh here
And a neigh neigh there
Here a neigh, there a neigh
Everywhere a neigh neigh
With a quack quack here
And a quack quack there
Here a quack, there a quack
Everywhere a quack quack
With a oink oink here
And a oink oink there
Here a oink, there a oink
Everywhere a oink oink
With a moo moo here
And a moo moo there
Here a moo, there a moo
Everywhere a moo moo

Old MacDonaldAndrei has a farm
E-I-E-I-OOOOOOO………

image