Swish – swish

Dimineața. La prima oră. Primul lucru. Swish – swish.

Timp în care mă pieptăn. Swish – swish.

Mă spăl pe față. Swish – swish.

Nu mă uit în oglindă. Am făcut o singură dată greșeala. Și m-a bufnit râsul. Și nu-i de râs pe timp de swish – swish.

Diverse. Swish – swish.

Se trezește capul familiei. Se freacă la ochii și-apoi și-i dă peste cap. Inacceptabil swish – swish! Dau și eu ochii peste cap și mă abțin să nu râd. Motivul oglinda, a se vedea mai sus. Swish – swish.

Se trezesc și cei mici. Îmbrățișări, pupici mimați, swish – swish. Limbajul semnelor, direcționări spre baie, ei întinzându-se după periutele de dinti pentru copii, eu cu al meu swish – swish. Poate le-aș cânta cu the wheels of the bus go round and round / the whipers wipers (teoretic fără h…) of the bus go swish – swish dacă nu aș avea gura plină. Swish – swish.

Copiii pornesc spre bucătărie. Doar rămân eu să strâng… Pasta întinsă pe chiuvetă, oglinda stropită, cosmeticele răsturnate laolaltă cu capetele de la periutele noastre de dinti. Swish – swish.

În bucătărie. Le-arăt ce fructe pentru suc am. Swish – swish. Încep s-aleagă, se ceartă, se-mpacă, eu, imperturbabilă, swish – swish. Fac sucul, fiecare și-l bea. Zgomot de lichid tras prin paie. Și de swish-swish.

S-a cam făcut timpul să mă opresc. Plec serenă la baie, mă clătesc, spăl. Mă simt bine. Zâmbesc. Și gândesc ca de fiecare dată: ador senzaționalul swish – swish!

***

Nota traducătorului: se cheamă oil pulling. Sau oil swishing. Și se face nu numai pentru curățarea danturii. Dantură pe care de altfel o curăță impecabil. E un remediu vechi de când lumea. E bun pentru tot. De la astm la artrită și de la dureri de cap până la vindecarea infecțiilor din corp. E de o mie de ori mai mult decât tehnologia unica a periutei de dinti electrice care împinge fluidul în spaţiile interdentare adânci şi de-a lungul gingiei tale, oferindu-ți dinţi vizibil mai curaţi, gingii mai sănătoase şi un zâmbet mai alb, deși e o chestie simplă. Cam cum e ceaiul de mușețel. Însă e o chestie simplă despre care omul consumator și cumpărător de reclame nu mai are habar.

coconut-oil

Rutina cea folositoare

Există o vorbă care spune ruină, rutină, rugină. Cei trei R.

Așa o fi. Și probabil se aplică din plin când vine vorba despre dragoste. Și despre job. Și… cam atât. Că-n rest, eu văd doar beneficii ale rutinei. Serios acum, dacă nu aș avea o ordine a lucrurilor în toată această dezordine și-n tot acest haos care ne înconjoară de când avem copii, nu cred că aș face față să mi-i cresc “cu zâmbetul pe buze”, așa cum frumos mi-a spus cineva!

Și-acum c-am făcut introducerea mai mult sau mai puțin alambicată, să trecem mai departe la lucruri concrete. La programul fiecărei zile, care dacă n-are avea aceeași rutină perfectă, ar rezulta în… nimic realizat.

Ora 7, trezirea pentru mine. De voie, de nevoie. Oil-pulling, spălat pe dinți, pe față, pieptănat, pahar cu apă și lămâie, exerciții, încă un pahar cu apă, duș. Îi zic “ora mea”. Ora 8 dimineața, trezirea copiilor, de bună voie sau forțat. Drăgălășenia sau smiorcăiala de dimineață, în funcție de dispoziția pe care o au. Mic dejun. Merge repede pentru că nu le fac nimic complicat: suc de portocală sau un terci din banane combinat cu cacao raw, ulei de cocos, chia. Îi zice smoothie în cărțile de bucătari, alea mai recente și deschise la stilul de viață raw-vegan. Pregătirea ghiozdanelor. Două ghiozdane, chiar dacă doar unul dintre copii merge la grădi. Cutiuță cu tartinuță din pâine de casă, ulei de măsline, cimbru, sau în zile de grație brânză de capră chipurile bio, alături un măr sau o banană. Și apă. Exact același lucru pentru amândoi. Iar într-al celui mic, carioci (comandate pe bandă rulantă precum cartușele într-o fabrică, dintr-un loc cu nume parcă predestinat: cartuseria.ro) și-un caiet bun pentru mâzgălit odată ce-l plasăm pe cel mare în sistem iar eu plec cu prâslea pe-acolo pe unde am treabă. Sau în parc. Sau înapoi acasă, depinde de program.

Ore “libere” pentru mine. Două la număr. Înghesui în ele cât mai multe pot. Și haine de spălat și de întins și-un aspirat și niște chestii pentru prânz de preparat și scris și citit și timp pentru conversat. Online. Trăiască internetul și viața de după ecran.

Ora 11,30. Plecăm, eu și nelipsitul cel mic, să-l luăm pe cel mare de la grădi. 13 pm.  Înapoi acasă. După drum și nelipsita oră de parc. Mâncare. Ei joacă (a se citi demolat casa și stricat cât mai mult din tot ce se poate strica), eu strâns masa și iar rutina scris și citit și timp pentru conversat. Sau măcar una dintre cele trei. Aproape 15 pm, ora pentru citit povestea de nani și pentru culcat. Somn de prânz. Trezit pe la 18. Fructe, joacă, masa de seară, o tură prin parc, acasă, joacă pe cont propriu și timp pentru noi, cei mari, să rezolvăm ce mai e de rezolvat. Sau cel puțin să încercăm.

22 pm. Iar poveste de nani. Iar culcat.

Rutina e folositoare, da, da! :-)