Oameni obosiți

Mă uit în oglindă și apoi în jurul meu și constat că suntem niște oameni foarte obosiți. Și mă întreb de ce…

Hainele ni le spală mașina. Și vasele – la mulți dintre noi. Mașina personală ne duce unde avem nevoie. Aspiratorul a înlocuit cu succes mătura iar puful rotativ cârpa de praf. Scutecele sunt de unică folosință, la fel și bavețelele, farfuriile, paharele, tacâmurile, șervețelele. Bebelușul doarme legănat de bouncer. Copilul se joacă pe tabletă. Revista on-line mă scutește de efortul de a-mi trage o haină pe mine și de a mă duce la chioșcul de ziare. Facturile le plătim de acasă. Telefonul este o adevărată binecuvântare, poșta este doar pentru pachete și nu pentru plicuri, nu?! Cartofii îi cumpărăm gata tăiați julienne. Cumpărăturile ni le facem on-line, de la parfumuri la cântare de bucătărie sau haine, concedii sau obiecte artizanale, totul este la dispoziția noastră. Iar mâncarea chinezească vine fierbinte și aromată direct la ușă.

Păi ce m-aș face dacă ar trebui să spăl în mână cam 15 scutece pe zi, 3 bluzițe, 2 pantalonași, 6 bavețele, 2 perechi de șosete? Și cam 6 rânduri de vase murdare? Și cum ar fi dacă ar trebui să aduc apa de la fântână? Iar factura de lumină să o plătesc la poșta care este în celălalt capăt al habitatului meu? Ce ar fi dacă nu ar exista brutărie și ar trebui ca pâinea s-o frământ în casă? Și cine ar tăia găina din curte și mi-ar da-o gata dezpănată și curățată? Ce ar face cei mici în timp ce eu trebăluiesc prin bucătărie – oare ar da cu capul de colțul dulapului în timp ce eu bag două lemne pe foc? Și oare s-ar bate pentru o lopețică de lemn în timp ce eu alerg afară și strâng rufele de pe sârmă pentru că vine furtuna?

***

Parcurile sunt pline de părinți palizi, obosiți, plictisiți, irascibili. Și vin însoțiți de un singur copil, nu de 3-4-5-6… sau 12. Și, în mod evident, vin cu mașina, doar parcul nu este la 10 m distanță!

Trecând – cu mașina, desigur – prin sate uitate de lume, văd pe sârme hăinuțe întinse la uscat, coșuri fumegând, femei care merg cu găleata la fântână. Măi și-s roșii în obraz! Și zău că nu dau niciun semn că ar fi în pragul vreunei depresii (ce-o fi și aia….). Cresc și câte cinci iezi cucuieți, iau poate tot cinci bătăi pe săptămână, fac cinci porții de sarmale pe an, seara cinci mătănii… Viața își are ritmul ei. Un ritm care le ferește de… oboseală.

***

Este greșit, foarte greșit, să credem că dacă ne-am suflecat mânecile și am spălat pe jos, gata, nu mai suntem civilizați, nu mai suntem intelectuali, nu mai suntem internet-connected. Mai mult timp petrecut muncind trup și suflet ar aduce, sunt convinsă, mai multă ordine și claritate în mintea obosită de-atâtea breaking news, news feed, notifications, events, applications… etc.