best things in life are free

Ooooooooo, da! Mult adevăr în vorba asta! Mă doare fiecare bucățică de corp, tocmai vin de la cea mai intensă porție de săniuș a tuturor timpurilor, nici când eram copil nu s-a simțit vreodată așa! Două ore ne-am dat non-stop, și cu scoica și cu punga și călare și pe jos! Iar jumătate din timp am cărat și 12 kile la deal, respectiv micul dintre cei doi ghiduși… Deci dacă mâine reușesc să mă clintesc din pat, va fi un succes. Iar dacă voi avea glas să grăiesc va fi și mai și, pentru că în cele două ore de călărit derdelușul și căzut în toate râpele dimprejur am profitat de luna în creștere și am țipat precum niște descreierați! Dacă e să fac o listă a lucrurilor care detensionează instant, pot garanta cu propria voce că urlatul din toți bojocii face minuni! Azi am făcut-o experimental. Și ca să verific dacă povestea care a circula șoptită și mustăcită când eram mică are vreun strop de adevăr. Iar povestea era cum că niște amici de-ai bunicilor, oameni de vază și perfect calibrați, s-au strâns în ultima noapte din an pe un vârf de deal și au ur(l)at până n-au mai putut idilicul mesaj înșirat aici: A murit Dumitru / În gară la Titu / Pe-o scândură lată / Cu  _ _ _ _   _ _ _ _ _ _ _ … și-apoi fără voce dar împăcați până la Dumnezeu au început cu dreptul anul cel nou. Voilà l’absolu!