Pop and Rock. Sonic waves for your heart

Ultimul concert la care am fost este cel al celor de la Velosonics. Am aflat de ei întâmplător, întâmplarea fiind aceea că vocalul formației, Adrian Spier, este coleg de serviciu cu soțul meu. Și tot ascultându-le deja binecunoscuta melodie Love for Gold, ne-am hotărât să-i vedem și pe scenă. Un prilej bun pentru a face lucrurile family style.

Unde au concertat? În B52. Un club în care noi n-am fost niciodată și de care nici nu auzisem. Nu-i nimic, un search rapid pe Zile si Nopti, CtrlF in lista completa a cluburilor din Bucuresti, memorat adresa, pregătiri de plecare, haine curate pentru copii agitați, un taxi chemat, indicații date, ajuns, debarcat.

Acolo, surpriză. Nu știu cum vor fi aratand cele mai bune cafenele din Bucuresti, ceainăriile și restul de locuri teoretic child friendly, dar B52 e chiar un loc fain! Cu groapă de nisip pentru copii, o mașină din lemn marca Redbull și-n genul celor pe care deja le știam, tobogan din lemn cu punte suspendată, limonadă delicioasă cu paie colorate, ce mai încolo și-ncoace, raiul oricărui părinte care are copii mici dar care vrea să scoată nasul în lume înainte să se trezească având 50 de ani. Zic 50 pentru că speranța de viață a zilelor noastre a scăzut, nu de altceva.

Și, trecând mai departe la concert, Velosonics sună foarte bine și live. Tineri, entuziaști, sinceri, relaxați, iată ingredientele pentru un spectacol încântător. Muzică de oameni frumoși, pasiune. Ne-au plăcut. Mult. Mult de tot. Recomand. Pop and Rock. Sonic waves for your heart, așa cum o spun chiar și ei.

image image image

Am fost la mare…

Sâmbătă dimineața, pregătiri pentru a merge la cumpărături. Valentin la duș, îl întreb prin ușă ce facem după aceea. Îmi zice că nu are niciun plan. Hai la mare. Hai. Bun, pac-pac, rezervare (trăiască booking.com), aruncat în bagaje jumătate din dulapul copiilor, pe principiul să fim pregătiți pentru orice, înfundat pe deasupra exact șase haine pentru noi doi, luat jucăriile de nisip, oprit pe la Jumbo pentru respectivele cumpărături și adăugat în coș două pistoale cu apă și niște jucării de umflat, apoi drum întins până la destinație.

Marea, ca de obicei, m-a copleșit. Am observat că Bogdan se manifestă la fel ca mine. Cel mic însă, după primul val venit peste piciorușe, s-a întors hotărât pe nisip. Toate bune și frumoase, până s-a ajuns la momentul X. Momentul X fiind acel moment din fiecare an, când, fără excepție, ceva merge rău.

Dacă Valentin nu face insolație, sigur face Bogdan indigestie, dacă nu le iese celor mici vreun dinte fix în acea perioadă, sigur unul dintre noi răcește. De data aceasta, a fost rândul meu. Indigestie de toată frumusețea, astfel încât la plecare nu mai eram în stare să ridic nici măcar un deget sau să beau o simplă gură de apă…

Acum mă bucur că suntem acasă. Mai mult de atât, mă bucur c-am trăit s-ajung să povestesc…

1 2

3 4

5612

7 8

91011

13 14