Cum se încurajează exprimarea artistică

Pe fundalul acestei imagini se vede cum arată toată casa mea.

DSC_1021__1424078177_89.39.40.202

Așa este totul. Mai puțin partea de sus a pereților și tavanele, dar probabil pe măsură ce cresc, vor ajunge desenele și pe acolo. Pentru mulți, e incredibil că-mi las copiii să facă așa ceva. Mie mi se pare firesc. Așa am crescut și eu, în a doua parte a copilăriei. Întâi, am locuit la bunica. Acolo însă era muzeu, nu puteam atinge nimic, nu puteam strica nimic, era jale. O singură dată, într-un elan artistic de necontrolat, eu și fratele meu am scrijelit pe peretele din camera albă (la bunica aveam camere tematice, iar camera albă se chema așa pentru că toată mobila era albă, imaculată, superbă, era feeria casei acea cameră!) niște căsuțe și niște animăluțe, însă opera noastră aproape a îmbolnăvit-o pe bunica, ca să nu mai spun de papara pe care ne-am luat-o, pe post de învățătură de minte! Apoi însă, odată ce ne-am mutat, mama și tata ne-au cântat în strună, ne-au lăsat să ne facem camerele așa cum ne-am dorit iar noi ne-am dorit mai întâi afișe – cu Michael Jackson, Iron Maiden, Madonna, Sepultura și care-au mai fost, în funcție de vârstă, modă, prieteni – afișe fixate în piuneze, spre ‘bucuria” lui tata la zugrăvelile bi-anuale, apoi desene făcute în ceracolor (niște culori cerate în al căror meșteșug ne inițiase mama) și în nuanțe violente, tot spre bucuria lui tata, care între a acoperi zeci de găuri micuțe și a curăța cu șmirghel tot felul de desene șerpuitoare și care se prelungiseră, de la o lună la alta, de la un perete la altul, cred că totuși o prefera pe prima… Dar am crescut frumos, am crescut în bucurie. Și exact așa îi voi lăsa și eu să crească pe copiii mei. Restul, sunt simple detalii.

(Aici, oferte pentru lambriuri și materiale de construcții, de mare ajutor pentru iubitorii de artă. Și pentru cei care părintește, o încurajează. Să creștem frumos!) 

Surprinzătorul bulevard Primorski

Drept este că nici nu am călătorit foarte mult, dar faptul că de-a lungul unui singur bulevard poți găsi muzee, un teatru, un sediu al marinei, hoteluri, terase, restaurante, un parc imens, sedii de bănci, acces spre o zonă (deloc neglijabilă!) de promenadă, acces spre plajă și faleză, relicve dintr-un fost port, administrația a nu-știu-ce, un consulat, o fostă școală, o capelă, mi se pare un lucru demn de consemnat! Și vorbim aici de un bulevard îngust, cu doar două benzi, deci nimic spectaculos sau care să te facă să te aștepți la atâtea lucruri de văzut și colindat de-a lungul lui!

De reținut, după o primă zi: un restaurant care se cheamă la măicuțe, amenajat în ceva ce aduce cu o biserică, loc unde mâncarea este dumnezeiască – pe drept cuvânt! – și parcul imens despre care scriam mai sus, parc care te surprinde cu spectacole de teatru de păpuși, dansatori, cântăreți de jazz, expoziție de fotografie, skaters, un tip care doar cu niște tuburi de vopsea face niște desene cel puțin spectaculoase, un loc care este o replică a reliefului Mării Negre și unde hoarde de copii se cațără și se dau ca pe tobogan, o cișmea pentru copii, focuri de artificii… suficient pentru a ne face, de la mic la mare, să ne bucurăm că, de această dată, am ales să venim în Varna!

WP_20130824_035 WP_20130824_029

WP_20130824_030   WP_20130824_034

WP_20130824_051WP_20130824_056

WP_20130824_062  WP_20130824_060

WP_20130824_059 WP_20130824_068