În această lume, pentru mine există un singur bărbat…

… care să poarte mustață şi să îmi placă. Ei bine, doi de fapt, să-l număr şi pe Freddie Mercury. Trei, pentru că îmi mai plăcea şi un nene din vecini, nenea Stelian, care avea un foarte reuşit simț al umorului, organiza seri de vizionări de filme la video, la care mergeau doar părinții (ce bine era după ce ei plecau iar bunica în sfârşit adormea!) şi purta blugi decolorați, care pe vremea lui Ceauşescu erau ceva W O W.

Dar revenind la bărbatul cu mustață, e vorba despre Timothy Dalton, actor de a cărui existență eu nu aveam habar şi pe care tocmai l-am văzut în “The Beautician and the Beast”, o comedie romantică la care, aşa cum e în firea lucrurilor, am râs şi am consumat încă un pachet de şervețele.

Foarte sensibil filmulețul. Şi cu nişte replici foarte spumoase, gen “gura celeilalte bone mirosea de parcă ar fi avut înăuntru pe cineva care murise trăgând pârțuri”, vorbe pline de înțelepciune (o femeie trebuie să arate “flashy, not trashy”, să nu se expună la soare –  “rays today, raisins tomorrow”, şi, desigur, să nu uităm că “you can catch more flies with honey than with vinegar”…), vorbe care atunci când sunt rostite de gura cea mare a tipei din serialul The Nanny, aceea cu râsul superbo-enervant, nu pot fi trece neluate în seamă.

M-a binedispus comedioara şi… a, şi Timothy Dalton interpretează şi arată mmmmm. Pot să o mai spun o dată. Mmmmmmmmmmmmmm! Chiar şi fără mustață, deşi pe el, prin excepție de la regulă, l-am plăcut mai mult în prima jumătate a filmului, când o purta trufaş şi atitudinea lui era “I take what I want, no questions asked!”.