Baltic Bees și alte acrobații

Suntem dintre cei care nu ratează evenimentele cu fum, zgomot și miros de mici, de altfel am mai scris asta aici pe blog. Așadar astăzi am fost la ceva ce s-a chemat Bucharest International Air Show & General Aviation Exhibition – BIAS 2013 (am dat copy-paste, desigur) – mai precis am profitat de ocazia de a ne învârti printre avioane, elicoptere, mașini de pompieri și stewardese care nu se dezic de la regula impecabilului!

Navigând printre standuri de Betty Ice, bere la draft, mici și tot felul de suveniruri (de la machete din lemn la tricouri inscripționate și lenjerie de damă – nu exagerez!) am urmărit acrobațiile aeriene, lansările de parașutiști și reacțiile celor mici, care s-au încadrat între entuziasm absolut și nu mai pot la avioane, vreau la tractoare! (?!)

Mai jos, un set de poze – splendide! – făcute de un fost coleg de serviciu (mulțumesc Gabi!) și, cum altfel, poze cu noi, familia veselă!

16895_609480535753341_1909748435_n 66128_609479402420121_1611990602_n

580526_609480149086713_1819242816_n 600267_609480082420053_762603110_n

936483_609479502420111_610678849_n 968870_609480469086681_1060832834_n

994865_609479532420108_1644172969_n 1003713_609479642420097_1668284405_n

 WP_20130727_050 WP_20130727_052 WP_20130727_032

WP_20130727_009 WP_20130727_002

FP WP_20130727_049 WP_20130727_066

 WP_20130727_022 WP_20130727_068 WP_20130727_018

Comandă de mici pentru Casa de Pensii…

Zic și eu ca și Creanga: Nu știu alții cum sunt, dar eu…. sunt, cu certitudine, omul lucrurilor simple.

Ieșiți fiind azi în parc, am pornit pe rutele obișnuite. Care includ, inevitabil, pit stop la o terasă de unde cumpărăm mereu același Santal de piersici…. Buuun! De obicei îl luam “la pachet”, dar mai nou, fiul meu, care a devenit prietenul patronilor, dorește să se așeze comfortabil la o masă și să-l bea în timp ce se conversează cu ei…

Astăzi, nimic special, oamenii, pașnici și prietenoși, își savurau două beri, pe terasă. Sunt un el și o ea, amândoi la fel de liniștiți și … întotdeauna încântați să fie supuși la un interogatoriu! :-)

Copilul și-a terminat sticla, dar, fiind într-o zi în care nu primește dulciuri, a simțit nevoia să compenseze absența de dulce solid prin dulce lichid. Deci, a solicitat încă o sticlă. Problema este că mi s-a făcut și mie sete. De bere :-) Am luat așadar încă un suc …. și o bere. Și m-am așezat și eu (în mod normal mă învârt cu caruciorul pe aleea din față).

… și așa de comfortabilă ne-a fost șederea, încât am sfârșit prin a mânca și doi mici, n-am putut rezista văzând cum se prepară la nici doi metri de noi, pe un grătar din acela mic, de campanie…. și am aflat că sunt comandați zilnic de cineva de la Casa de Pensii de vis-a-vis de parc ;-)

A fost, cu siguranță, cel mai bun mic pe care l-am mâncat vreodată! Poate n-ar fi fost la fel de bun dacă i-aș fi mâncat pe amândoi – între noi fie vorba, nici n-aș fi avut cum, celălalt era mai mult crud și nu m-am riscat. Iar muștarul, un deliciu! L-am șters pe tot cu felia de pâine albă (și plină de aditivi), cu siguranță era din acela la care nici nu mă uit când suntem la cumpărături, de frică să nu am probleme cu stomacul doar privindu-l!

Aceasta este așadar rețeta pentru o zi minunată: soare, o terasă jalnică de unde însă ne place să cumpărăm deoarece se ascultă în permanență Rock.fm, priviri dezaprobatoare din partea tuturor mămicilor care au trecut prin zonă, priviri mirate din partea călătorilor din autobuzele care au stație chiar în fața terasei… și, ca o încoronare a acestei minunate experiențe culinare, pe lângă noxe am respirat și praful stârnit de oamenii care fac curățenie prin parc, au trecut și aceștia cu măturatul pe lângă terasă în timp ce noi ne desfătam simțurile :-)

Iar acum că v-am spus povestea mea, voi încăleca pe-o șa…. dar nu înainte de a dărui un lucru, desigur!

Dăruiesc o rochiță de mers la terasă – desigur, nu neapărat la cea la care am stat noi astăzi! ;-)

comanda-de-mici1

Vă aștept!