Wasabi-No-Ginger și victime colaterale

Momentele zilei, până acum:

– cumpărături de la Mega cu incentivarea de rigoare: cartonașe. Unul cu un personaj pe care am citit că-l cheamă Wasabi-No-Ginger. Și doar asta am auzit apoi prin casă, Wasabi-No-Ginger, Wasabi-No-Ginger, Wasabi-No-Ginger. Spune cineva că a repeta ceva de o mie de ori pe minut o mie de minute în șir poate fi obositor? Nu e. Și spune cineva că a asculta același lucru de o mie de ori pe minut tot o mie de minute în șir e piatră de încercare? Nu e, mai ales că mă gândisem pe parcursul zilei la ceva cu ghimbir. Deci am văzut partea plină a paharului și m-am amuzat ca atare.

– apoi, trasă de mânecă de copilul cel mare (- mami, Vlăduț e lipicios, ție nu ți se pare?! – ba da, dar așteptam să văd dacă se mai prinde cineva.) mi-am luat inima în dinți și am făcut un pas mic (câțiva) spre cadă și un salt uriaș… peste un și mai uriaș prag psihologic. Zvârcoleli, plânsete, zbucium și la ieșirea din baie un picioruș ud și buclucaș a generat încă una bucată gadget/device-sau-cum-se-spune căzut la datorie. Victimă colaterală. (am întrerupt programul artistic pentru a semnala trista realitate).

– și trei – așa arată unii oameni în unele momente ale vieții lor. Și da, cred că expresia poate avea de-a face chiar și cu…. aaaa…. mmmm…. (în public se râde pe înfundate) …. să zicem cu consumul de fructe și tranzitul de rigoare.

not-need-happy__1427033664_89.39.40.202

(sursa foto)

Școala de arte și meserii sau 50 vs. 64

În continuare și încontinuu, îmi cultiv (cel puțin) 64 de arte. Literatura care tocmai mi-a fost livrată (vive le Fan Courier pour travailler 6 jours sur 7!) sigur mă va ajuta la:

  • jocurile acvatice prin stropirea cu apa – n.b., e artă, nu sport!
  • folosirea farmecelor, băuturilor și cuvintelor magice;
  • arta veșmintelor;
  • aranjarea bijuteriilor;
  • prestidigitația;
  • folosirea dantelei;
  • arta de a completa un citat;
  • dezlegarea enigmelor;
  • arta de a spune povești;
  • citatul clasic drept răspuns la întrebări;
  • decorarea casei;
  • arta de a vorbi prin semne;
  • arta de a (nu) vorbi prin somn;
  • arta de a nu vorbi deloc;
  • arta de a observa semnele prevestitoare;
  • dezvoltarea memoriei;
  • jocurile de cuvinte;
  • arta deghizării;
  • cunoașterea bunelor maniere;
  • cunoașterea regulilor succesului;
  • arta culturii fizice.

Voi reveni educată.

Gray

De pe-acum , planuri pentru o aniversare…

Pe 11 noiembrie suntem invitați la ziua unuia dintre prietenii lui Bogdan. De fapt nu a unui prieten, a unuia oarecare, ci a celui mai bun. Va împlini 6 ani. Emoții mari, ei deja se văd ca într-o senzațională aventură în care lucrurile nu vor decurge simplu, la modul cumpărat de cadouri, dăruit, urat La Mulți și Buni Ani, jucat pentru vreo două ore într-un ambient special amenajat, cu mâncatul de rigoare, băutul de sucuri și accesul nelimitat la prăjituri și tort. La vârsta de 5-6 ani cât au ei acum, totul apare învăluit în magie, nu va fi doar o petrecere aniversară de copii, va fi un eveniment la care se vor gândi mult timp după ce va trece. Și, la care, cum spuneam mai devreme, se gândesc cu fervoare încă de pe acum.

Mă gândesc și eu încă de pe-acum, dar la modul prozaic, gen haine mai deosebite pe care le-aș putea cumpăra pentru cei doi ai mei, în calitate de invitați, și, desigur, la cadoul prichindelului. Hei, oprește-te, cum adică a prichindelului?! La 6 ani vorbim deja despre un mic bărbat! Adică nu se pune problema de jucarii Disney, Mickey Mouse și Lightning și pirații din Țara de Nicăieri sunt soooo last year, acum va trebui să mă gândesc la… hmmmmm… poate la jucarii beyblade, Transformers, Ben 10, 6 ani e vârsta pentru cu totul altceva!

Și fac greșeala să mă sfătuiesc cu Bogdan. Desigur că acum rezultă și se impune că-i voi cumpăra și lui ceva, probabil ca un fel de cadou anticipat pentru când va împlini și el cei 6 ani, pentru că nu se poate să iau pentru un străin (e cel mai bun prieten, dar tot străin se cheamă!) și pentru el nu. Iar dacă voi lua pentru el va vrea și cel mic, o fi având el doar doi ani și jumătate dar percepe foarte clar momentul când se oferă o jucărie nouă în dar… Copii, ce pot să spun. Băieți. Mici bărbați. Oare la fetițele ce stau cu veșnic aceleasi papusi Barbie în brațe e mai puțin complicat?!