Cuvintele care tac

Există întâlniri dintre discipoli și inițiatori unde oamenii tac. Nu e o revărsare de cuvinte, de idei, de teorii, de înțelepciune și nici un flux de neobosite întrebări. Totul e tăcere. Orice cuvânt, orice sens, orice împingere a lucrurilor chiar și în cel mai mărunt tâlc e de prisos.

Sunt cuvintele care tac. E curgerea tăcerii de la unul la celălalt, e perfecta înțelegere în care orice sunet articulat ar fi prea sărac. E un preaplin ce nu poate fi ciopârțit în cuvinte. În cuvinte care nu sunt niciodată aceleași pentru doi oameni, oricât ar fi de școliți sau de apropiați.

E echilibru. Nu e așteptarea ce se vrea umplută cu ceva, nu e difuzul ce-și cere o formă pentru a exista. E liniștea tăcerii în care înveți să îl simți pe celălalt, fără a fi ghidat și fără a te ghida.

Învață-ți cuvintele care tac.

În voia mea

Dă-mi timp, nu clipe, dă-mi vorbe, nu cuvinte, dă-mi soare cu dinți, dă-mi soare cu nori. Dă-mi veșnicia captivă în ceasul mecanic stricat…

Dă-mi siguranță dar nu-mi da măsura ta. Fă-mă să râd, fă-mă să plâng, imprimă-mă în mișcarea ta… Ține-mă de mână și nu mă elibera. Apoi lasă-mă liberă, venind iar și iar în întâmpinarea mea.

Dă-mi voie, dar nu-mi permite. Cheamă-mă dar nu mă aștepta. Mergi sigur și singur înaintea mea. Uită-mă ore în șir și regăsește-mă pierdută și tandră pe cadranul vechiului tău ceas cu quartz.

Întreabă-mă, nu mă iscodi, uită-mă dar primește-mă în liniștea ta.

Prețuiește-mă. Prețuiește-mi venirea și înțelege-mi plecarea. Vorbește cu mine, fă-mă să înțeleg. Dă-mi răbdare, la fel cum și eu o împart pe a mea. Șterge-mi tristețea împletind-o cu a ta. Alungă-mi îndoielile îmblânzindu-mă cu prezența ta… Dă-mi toată blândețea pur și simplu lăsându-mă să mă pierd în puterea ta.

Leagă-mă de tine, leagă-mă de veșnicie, dar nu printr-o bratara de ceas. Privește în mine și soarbe-mă în ființa ta. Uită ce știi și lasă-te liber în seama mea…

Înțelege-mă. Vino târziu, vino devreme. Vino în clipe, vino în ore, vino în ani. Lasă timpul să curgă, oprindu-l totuși în palma mea. Ascultă-mi tăcearea, strivește-o cu-a ta.

Joacă-te. Pleacă, revino, joacă-te. Joacă-te în așteptarea mea și cheamă-mă să mă joc și eu într-a ta. Uită tot, reîncepe, nu te feri, nu te pierde, nu ezita. Colorează-mi retina și-așa prea plină de prezența ta… Crede în mine, încrede-te în încrederea mea.

Fii nesăbuit și nu-ți fie frică de tăcerea mea.

Golește-ți mintea de gânduri, doar lasă-te liber în voia mea…

Departe de lumea dezlănțuită…

BLACK FRIDAY. Ziua cea mare. Ziua cea mult așteptată. De la aragaze la tablete, totul este mai ieftin. Chiar și parfumurile, în premieră. Cărțile de asemenea, dar acesta va fi doar un detaliu uitat repede în verva achiziționării de combine frigorifice la preț de ladă de voiaj.

Caută, compară, verifică, debitează cont, epuizează stoc, disperare, agitație, nervi întinși, peste tot trafic infernal, claxoane, click-uri, unde, cum, repede, acum, Emag, Evomag, Altex, Domo, Flanco, Mediagalaxy, Miniprix, TinaR, Watchshop, vai, dar unde-i lista completă???

… mă uit la mine-n casă. N-am microunde. N-am blender. N-am mixer. N-am placă de întins părul. Valentin n-are perie rotativă. Nici măcar de dinți. Am un HTC care doar poze mai face… Aș vrea un Ipad Mini. Dar pot trăi și fără el.

La fel cum pot trăi și fără cerceii de mai jos, dacă tot nu-i port… Unde mai pui că se asortează și cu negreala zilei!

departe-de-lumea-dezlantuita1   departe-de-lumea-dezlantuita2

Sunt din argint. Piatra? N-am idee…