A murit un simbol…

Lauren Bacall a murit. Dar n-a murit un om, a murit un simbol. Simbolul femeii care știe să primească dar știe și să refuze, simbolul femeii frumoase și puternice, cu replici acide, cu voință, liberală în opinie și liberă în spirit. A murit întruchiparea femeii cu clasă.

Se mai impune o definiție a femeii cu clasă? Dacă da, iat-o mai jos, articulată abrubt, de-o “prostituată de lux londoneză”. La rândul ei, o “tipă cu clasă”.

Sunt o relație ieftină. Pe hârtie, sună grozav. Femeia se îngrijește singură de mijloacele de transport, își cumpără singură de toate și poate chiar și câteva lucruri pentru tine, și, dacă de aici rezultă o relație, nu se formalizează prea tare în legătură cu primirea de cadouri, vacanțe sau alte dovezi ale afecțiunii tale, în afară de afecțiunea propriu-zisă. Dacă plecați undeva, ea își va plăti partea de cheltuieli, dacă uiți să rezervi o masă la restaurant la vreuna din principalele aniversări de peste an, o să zâmbească și o să spună că preferă să stea acasă. Nu cere în mod arbitrar obiecte strălucitoare în cutii bleu de la Tiffany; dacă vede ceva ce-i place, o să-și cumpere singură, iar dacă tu faci un efort suplimentar, îți va fi recunoscătoare. Dar nu consideră gestul tău ca fiind ceva de la sine înțeles.

Sunt o grădină de cheltuieli mari de întreținere, dar, cum ar veni, îmi angajez singură grădinarii.

Mi-a trebuit ceva timp ca să înțeleg că nu asta îi atrage pe bărbați. Lor le place să vâneze, valoarea unei femei e reflectată în eforturile depuse ca să cucerești din partea ei un zâmbet sau un sărut. Chiar dacă se dovedește a nu fi nimic din ceea ce ai sperat, până ai reușit să-i desfaci coapsele ferecate în oțel cu weekend-uri în Sardinia și cu o pietricică strălucitoare pe un inel, o să fii atăt de recunoscător că ai ajuns în situația asta că n-o să-ți mai pese.

Genul “film noir” ne-a oferit un termen pentru femeia ușor de întreținut și ieftină ca relație, așa cum a fost ea personificată de Ingrid Bergman și celelalte blonde cool. Într-un limbaj mai grosolan, astfel de femei au fost denumite “tipe cu clasă”. O tipă cu clasă nu te bombardează cu telefoane smiorcăite ca să te întrebe “de ce ai ieșit în oraș cu băieții?”. O tipă cu clasă nu ia în tragic o despărțire sau dacă totuși o ia, o face cu minim de jelanii. O tipă cu clasă e silueta care dispare în noapte și pe care fără îndoială c-o să ți-o amintești, dar cu care n-o să mai vorbești niciodată.

Iar o tipă cu clasă nu va avea niciodată un soț care să meargă la prostituate. Uitați c-am adus vorba.”