Sexi

Ne jucăm cu figurinele Kylo Ren. Încercăm să prindem fiecare inflexiune, fiecare nuanţă. “You know what I’ve come for”. (Stăpânit.) Eu repet (cu vocea mea care n-are nimic de-a face cu-a lui), traduc, refac contextul din film, explic. “No one will stand in our way. No one.” (Constiinţa de sine.) Copilul cel mic stă cu guriţa deschisă și ochii mari. Cel mare repetă, șoptit. “I am immune to the light.” (Transă). Îmi place tot mai mult. “I’ve been waiting for this day for a long time.” (Vag nerăbdător.) Realizez că personajul din mâinile mele vorbește doar cu punct la sfârșit. Nu exclamă, nu întreabă. Ba da, întreabă. Dar doar retoric. “Is it true? You’re just a scavenger?” Fluxul replicilor din film continuă, hipnotic. “Don’t be afraid. (Gutural.) I feel it too.” “Together, we will destroy the resistance. And the last Jedi.” (Imposibil de contrazis. Finalul filmului nu-l face mai puțin credibil, nu.) Îmi dau seama de ce mă fascinează. Este god almighty dar îi lipsește aroganţa. Exact ca unui rechin. “That weapon (secundă de pauză) is mine.” Calm. “Don’t fight it. You know you can’t”. (Psihanaliză.) Se încheie șirul replicilor, copilul cel mare comentează, și el fascinat: “E rău Kylo Ren”. Iar eu, pe jumătate meditativ: “Și sexi.” Toată intensitatea momentului se sparge, copilul e brusc dezorientat. Apoi privirea lui se transformă în reproș. Acuză. Mă face să mă simt de parcă aș fi comis un sacrilegiu. De parcă i-aș fi spus că Fernando Torres face nani între meciuri, nu se antrenează. În pijamale cu roz, cu iepurași. Și nu mă refer la Bugs Bunny. “Cum sexi?”, mă admonestează. Zic să fac o verificare. “Dar știi ce înseamnă sexi?” Și am surpriza că nu-i e străin conceptul doar că între viziunea mea și a lui e o incongruenţă totală. Sexi nu e personajul tenebros cu păr ca pana corbului, miscări fluide și voce care își transformă ascultătorul în cutie de rezonanță, sexi înseamnă… “femei cu ochelari în formă de steluță care stau dezbrăcate pe lângă barbaţi cu mușchi și tatuaje”. Încerc să mă adun pentru un răspuns cu efect. La ultima verificare parcă n-aveam o casă tapetată cu ecrane pe care rulează un singur post. MTV. Însă odată adunată decid să nu-i alterez momentan mainstreamul imaginii. Mai târziu, cu Henry Miller, Anaïs Nin și mulţi alţii la îndemână, mă gândesc ca totuși mă va ierta și va vedea paleta mai largă.