Wasabi-No-Ginger și victime colaterale

Momentele zilei, până acum:

– cumpărături de la Mega cu incentivarea de rigoare: cartonașe. Unul cu un personaj pe care am citit că-l cheamă Wasabi-No-Ginger. Și doar asta am auzit apoi prin casă, Wasabi-No-Ginger, Wasabi-No-Ginger, Wasabi-No-Ginger. Spune cineva că a repeta ceva de o mie de ori pe minut o mie de minute în șir poate fi obositor? Nu e. Și spune cineva că a asculta același lucru de o mie de ori pe minut tot o mie de minute în șir e piatră de încercare? Nu e, mai ales că mă gândisem pe parcursul zilei la ceva cu ghimbir. Deci am văzut partea plină a paharului și m-am amuzat ca atare.

– apoi, trasă de mânecă de copilul cel mare (- mami, Vlăduț e lipicios, ție nu ți se pare?! – ba da, dar așteptam să văd dacă se mai prinde cineva.) mi-am luat inima în dinți și am făcut un pas mic (câțiva) spre cadă și un salt uriaș… peste un și mai uriaș prag psihologic. Zvârcoleli, plânsete, zbucium și la ieșirea din baie un picioruș ud și buclucaș a generat încă una bucată gadget/device-sau-cum-se-spune căzut la datorie. Victimă colaterală. (am întrerupt programul artistic pentru a semnala trista realitate).

– și trei – așa arată unii oameni în unele momente ale vieții lor. Și da, cred că expresia poate avea de-a face chiar și cu…. aaaa…. mmmm…. (în public se râde pe înfundate) …. să zicem cu consumul de fructe și tranzitul de rigoare.

not-need-happy__1427033664_89.39.40.202

(sursa foto)

Răsturnarea ideii de cofetărie

Pe principiul ziua bună se cunoaște de dimineață iar săptămâna minunată de luni, am început ziua mergând la cofetărie. Dar nu la orice cofetărie, ci la o cofetărie raw-vegan. Mai precis, la cofetăria Ostraw Vegan, cofetărie despre care aflasem zilele trecute și care, din imaginile de pe site-ul Ligiei Pop, mi se păruse un loc uriaș adăpostind o lume gen alice în țara minunilor…

Ei bine, cofetăria nu este nici pe departe uriașă, dimpotrivă, este minusculă, dar acest lucru devine irelevant odată ce începi să guști…

Și-am gustat și-am tot gustat… Bomboane cu ovăz și merișor (au devenit preferatele noastre!), cu prune și cu nuci, cu ghimbir, cu cânepă, apoi pătrățele de ciocolată, tort, înghețată, sunt toate acolo… SPLENDID! Iar faptul că un copil ce până mai deunăzi mânca ouă Kinder, batonașe de ciocolată, jeleuri, bombonele și mai era și familiar cu gustul prăjituricilor de la Ana Pan a fără acceptat fără rezerve schimbarea, spune foarte multe despre ceea ce se poate face îmbinând, cu simplitate, nuci, semințe, fructe, vanilie, miere, scorțișoară, cacao sau alte ingrediente a căror denumire, origine și întrebuințare îmi sunt (încă) străine…

Concluziile ar fi că se poate, că este simplu, că este la îndemâna oricui. Pentru că eu una, deși am tot făcut înghețată raw-vegan, nu mi-am imaginat că se pot face bomboane și tort care să mai fie și comestibile! Da, recunosc, obișnuită fiind cu… obișnuitul, până astăzi am trăit cu impresia că nu poate exista desert delicios în absența laptelui, oului, a zahărului și a untului, a dospitului, fiertului sau coptului…

Și încă o notă importantă: cele trei tăvițe pe care le-am mâncat cot-la-cot nu ne-au lăsat cu senzația aceea de oare ce-o fi fost în capul nostru de am mâncat atât?! ci cu o stare de bine și, foarte important pentru noi, glicemia lui Bogdan a stat în parametri, deși dulciurile pentru “diabetici” le-am apreciat doar din ochi, în catalog! Smile

1 2 3

4  5

6 7

9 10

16 13