Potrivit. Nepotrivit. Moralitate.

Dacă e să trag linie și concluzii, cele mai spectaculoase lucruri le-am învățat de la copiii mei. De la viața trăită moment cu moment și curajul absolut până la sensul din afara regulilor. Zi de zi, cu ei trăgându-mă de mână și făcându-mă atentă, așa le-am învățat.

Citeam despre moralitatea care există cu adevărat doar în afara principiilor, despre faptele care se împart în potrivite și nepotrivite în funcție de felul în care au fost făcute, conștient sau inconștient (automat).

Mai jos, copilul de doi ani jumate și un exemplu de gest potrivit. “Potrivit” pentru simplul motiv că a fost făcut conștient. Conștient că locurile desemnate pentru pipilic sunt toaleta sau olița și conștient că încălcând principiile de coabitare civilizată va găsi răspunsul la o întrebare care îl chinuia. Se cheamă însușirea moralității și nu învățarea ei. Prelucrare și nu preluare.

image

Zidul. Sistemul.

O glumă, dar nu neapărat. Tot din discursurile lui Osho.

La școală, profesorul punea întrebări clasei. S-a întors către Jenkins: “Cine a dărâmat zidurile Ierihonului?” “Vă rog, domnule, nu am fost eu!”

Profesorul s-a amuzat. Mai târziu, când l-a întâlnit pe director, i-a spus: “L-am întrebat pe Jenkins cine a dărâmat zidurile Ierihonului și mi-a spus că n-a fost el. Ce spuneți de asta?” Directorul a spus: “Cunosc de foarte mulți ani familia lui Jenkins și dacă spune că nu a fost el, atunci nu a fost el.”

Profesorului nu i-a venit să creadă și a început să se întrebe dacă directorul este chiar atât de prost. L-a sunat pe ministrul educației și i-a spus: “Am întrebat un băiat din clasă cine a dărâmat zidurile Ierihonului și mi-a spus că nu a fost el. Când i-am spus directorului povestea, mi-a spus că el cunoaște de mulți ani familia băiatului și, dacă băiatul spune că nu a fost el, atunci nu a fost. Ce spuneți de asta?” Ministrul a tăcut o clipă apoi a spus: “Ascultă! Primesc mereu plângeri de la școala voastră. Repară zidul și, dacă mai primesc plângeri, o să închid școala!” 

Ce văd eu:

– găsirea soluțiilor nu ține de sine. Escaladează.

– ideea împământenită și încrederea nestrămutată că soluțiile vin de sus. (Profesorul e și el un idiot. Nu-i cu nimic mai prejos decât directorul și ministrul. O fi știind el cine a dărâmat zidurile Ierihonului – chiar, cine le-a dărâmat?! eu sigur nu. – dar nu e bun decât la predat. Și la a se amuza de neștiința altora. Și la escaladat probleme – altele decât cele reale! – , cum deja spuneam.)

– același sistem prostesc în care se transmit cunoștințe dar nu se formează oameni. De vorbele lui D.H. Lawrence, cum că dacă ar fi închise pentru un secol toate școlile, colegiile și universitățile ar fi un beneficiu enorm pentru umanitate, își amintește cineva?

– soluțiile luate pe negândite au o valoare inestimabilă.

– și, mai ales, copilul abuzat. “Nu am făcut-o eu!” – spune multe… foarte multe. Spune acel ceva care se întâmplă mai ales în familiile “respectabile”.