Cancerul – (primele) 6 minute de angoasă

Cu nici două săptămâni în urmă, scriam un articol despre seninătatea cu care ne trăim viața, departe de gândul că, în noi, o minusculă celulă poate să se răzbune într-un mod halucinant pentru simplul fapt că bem zilnic Coca-Cola… să zicem.

Nu am vorbit atunci despre faptul că statisticile arată că, la fiecare două minute, în lume, o femeie moare de cancer de col uterin, sau despre aceleași statistici care vorbesc despre 8 milioane de oameni ce mor anual – ceea ce, calculat la nivel de zi, ar însemna cam 20 000…

Și nu am scris atunci despre faptul că 14 OAMENI MOR DE CANCER ÎN FIECARE MINUT!

Nu am menționat nici studiile publicate de Organizația Mondială a Sănătății, studii ce trag semnale de alarmă subliniind faptul că decesele provocate de cancer cresc în medie cu 1% pe an – anticipându-se că, undeva prin anul 2030, vom asista – desigur, cei care nu vom muri până atunci (de cancer)! – “la o explozie a patologiei oncologice la nivel planetar, cazurile identificate anual urmând să atingă 27 de milioane!”.

Am scris atunci doar despre acei 10 ani care trec între “momentul celula” și… momentul diagnosticului. Despre cei 10 ani în care nu știi.

Între timp, participând cu un alt articol la campania de mediatizare a proiectului “Pr3miază inovația“, am aflat despre o româncă pe nume Raluca van Staden, româncă ce a inventat un dispozitiv, sau, precum îl definește ea însăși, “un senzor care determină existența cancerului în corpul uman, la nivel molecular, direct din sânge, oferind rezultatul în mai puțin de 6 minute“; conform Google – “primul dispozitiv capabil să detecteze celulele canceroase înainte de a deveni formațiuni tumorale, făcând astfel posibilă vindecarea în proporție de 80-100%“!

Mi s-a părut ceva fantastic. Fantastic pentru revoluția anticipată în domeniul medical, fantastic pentru faptul că a fost inventat de o femeie, fantastic pentru că a fost inventat de un român!

Și-am început să citesc… Ce, cum, ce face, este… într-adevăr? Articole peste articole, unele care afirmă, altele care infirmă…

După opt luni de teste la care au lucrat patru specialişti din echipe interdisciplinare şi o investiţie de mai multe zeci de mii de euro am constat o instabilitate ridicată a senzorului care ar fi trebuit să depisteze cancerul în şase minute şi, astfel, nu am putut dezvolta un produs comercial. Punerea pe piaţă a unui produs implică o responsabilitatea foarte mare mai ales în domeniul medical. La nivel de laborator, unde poţi crea condiţii ideale, rezultatele sunt în regulă, dar scos din laborator şi dus într-un mediu agresiv, senzorul nu mai oferă rezultatele dorite de cercetători.  Adică, nu  mai are capacitatea de a determina cancerul...”

Acum ce să (mai) credem? Că într-adevăr nu este precis…? Că este bun dar că, din diverse motive, nu se dorește scoaterea pe piață?

Cine știe… Cert este că ceea ce (ar) face este confirmarea/infirmarea bolii. Așadar acele 6 minute ar fi doar primele 6 minute ale unei vieți puse sub semnul întrebării. Al unei vieți de angoasă.

***

În loc de încheiere.

Nu uita! Ți-a luat mai puțin de 6 minute să citești acest articol! Consideră-le primele 6 minute din următorii ani, anii în care doar TU vei decide în fiecare clipă ce mănânci, ce gândești, ce faci – mai precis, ceea ce vei fi în 10 ani de-acum!