Din categoria “Cine se scoală de dimineaţă, etc”

20160422_064225~2__1461296813_109.166.132.45Ora 6, cel mai bun moment pentru a pune în practică ideile lui tata și a mai scrie un pic despre el, mereu îmi place să reamintesc că e cel mai bun tată, cel mai bun om, că face cel mai bun pepene murat și cel mai bun pește la cuptor, că e cel mai iubitor bunic care aduce cele mai bune torturi, cele mai frumoase cărţi și cei mai razboinici roboţi, ca să nu mai spun că atunci când vine găsește timp să repare tot, ultima dată pornind de la ușa de la balcon și ajungând la trotinetele de pe-același balcon, și, desigur, e omul de la care am moștenit gena iubirii necondiţionate, printre alte gene și genomi.

Și, revenind la ce am pus în practică, azi un pămătuf de spălat sticle, făcut din sârmă si fâșii de lavetă prinse cu un nod. Ce simplu poate fi! Când ai asemenea sfătuitor.

Topping

Cel mare către cel mic:

“Hai să ne jucăm de-a ceva.”

Cel mic, entuziasmat, lasă ce face și așteaptă ordine.

“Hai să ne jucăm de-a… (se gândește)… de-a… de-a topping!”

Las și eu ce fac și aștept să văd ce-i tună, asta e ceva nou. Și pare interesant. El continuă, serios-misterios:

“Topping se joacă așa: un om aruncă… o prăjitură (pentru o secundă ezitase, oare se gândise la un castron cu ciorbă?) în faţa altuia, iar dacă îl nimerește e TOPPING!” (accentuează satisfăcut)

(O fi având preferinţe la prăjitură? Să fie cu cremă? Și nu, nu te uita la mine, nu voi aprinde cuptorul.)

Abordari corecte, abordari incorecte

Unul, aleargă prin parc și strigă peste umăr, cântat: Nu măăă priiinzi, babăăăă făăără diiiinți! Alerg și eu după el, râzând, parte pentru că mă amuză teribil copchilul ăsta cu ideile lui, parte ca să se asigure oamenii care privesc de pe bănci că am dinți. Mulți. Frumoși. Și că nici babă nu sunt, uite, pot să alerg!

Celălalt, colora într-o zi un Tweety iar eu mă trezesc explicându-i că e un canar. Îmi zice că nu e un canar, e Tweety. Îl înțeleg. Am pus eu greșit problema, poate dacă îi spuneam că e o pasăre care se cheamă canar, ar fi digerat mai bine informația. Deși… cred că tot Tweety ar fi rămas. Pe o pasăre o poate chema Tweety, n-are cum să o cheme în același timp și Canar.

Tactici & strategii

Ultima achiziție în materie de jucării arată așa:

image

Să explic. Deci, este vorba despre o jucărie gonflabilă, de cam un metru înălțime și care “funcționează” pe principiul lui Hopa Mitică. Adică oricât și oricum i-ai da, tot se întoarce. Sfidează principiile gravitației (doar teoretic, practic având o greutate la bază) și susține filosofia de viață a întoarcerii și celuilalt obraz. Cum ar veni, în tușe îngroșate, o jucărie educativă. Cel puțin pentru unii.

Pentru noi, este un prilej excelent de a exersa tactici de luptă și strategii de atac. Lovitura frontală, croșeu, uppercut, ciobăneasca (există, vă spun eu!), atac prin învăluire cu salt de pe canapea, lansare pe parchet, cu jucăria sub burtă, de parcă am avea săniuțe iar parchetul ar fi derdeluș, orice e posibil. Și probabil.

Ce mă miră este faptul că nu s-au gândit să le și picteze cu markerul și pe fața neilustrată, pentru a-și face joaca și mai spectaculoasă. Gen atacul monstrului cu două capete. Sau că nu le-a venit ideea să le ia și în cadă, pe post de colac. Un fel de colac. Dar mai mult de atât mă miră că-mi trec mie asemenea idei prin cap. Până la urmă vorbim de niște jucării pentru băieți, eu n-ar trebui să mă pricep ci doar să ridic din umeri, să accept resemnată dezastrul creat și să sper că ei vor crește mai repede iar calmul meu va rezista până la momentul când vor prefera să citească, să cânte la chitară și să meargă la cinema.

Eh, copii… Și jucării. Care azi sunt, mâine se sparg. Copilărie, balon de săpun, mai stai!

***

P.S. Să nu uit: Best kids become the worst grown ups.