Blown buds of barren flowers

“From too much love of living / From hope and fear set free / We thank with brief thanksgiving / Whatever gods may be / That no life lives for ever / That dead men rise up never / That even the weariest river / Winds somewhere safe to sea.”

Versurile preferate ale mamei. Nu le înțelegeam cuvintele, nu înțelegeam sensul, dar sunau liniștitor. Acum înțeleg doar cuvintele și sensul.