Din nou, despre tata

M-am înviorat citind o scrisoare pe care a primit-o tata recent. O transcriu aici, ca să rămână pentru cei mici. Gândindu-mă la părinții mei nu pot decât să spun că eu clar m-am născut sub o stea norocoasă.

Cher Mihail,

Je prends le temps de t’écrire quelques lignes, car cela m’est nécessaire pour te dire :

Merci pour l’énergie que tu as investie dans la préparation de ce 3ème symposium à Gura Humorului.

Merci pour l’accueil que tu nous as organisé, en t’appuyant sur l’investissement personnel de quelques collègues intelligentes, courageuses, dévouées et compétentes. Calina, particulièrement, s’est toute dévouée à notre bien-être, faisant fi de ses fatigues physique et morales !

Merci pour, ceux qui travaillent à St Andréi et qui ont pu, ainsi, théoriser leurs pratiques quotidiennes, les confronter au regard respectueux d’autres professionnels.

Merci pour le regard que tu poses sur chacun que tu croises (élève, collègue roumain, français …ou belge, aussi !), qui nous fait sentir accueillis tels que nous sommes.

Merci pour la simplicité, voire l’humilité que tu montres quotidiennement, que tu sois en « costume cravate » sous les feux de la scène, ou en tee-shirt et jean à griller quelques saucisses et servir la palinka !

Merci pour la clairvoyance et la diplomatie que tu appliques dans tes relations avec nos établissements partenaires, en respectant les sensibilités épidermiques.

Merci pour la chance que nous avons eue de vivre ces quelques jours vrais, d’y approfondir notre relation entre professionnels de la même association et d’associations voisines. La pédagogie en tirera bénéfice. Les personnes qui étaient présentes à Gura, en reviennent enthousiastes, apaisées entr’elles (tu sais comme cela m’est important !), constructives dans leurs positionnements, porteuses d’espoir dans un projet commun et impatientes de se retrouver autour d’une même table de travail.

Tu as réussi, avec ton équipe de choc, à motiver nos cadres pour relancer le partenariat qui nous est cher. Par voie de conséquence, les relations humaines qui nous lient s’en retrouvent plus proches, respectueuses et simples… Merci.

Il semblerait que nous soyons invités à nous revoir… et j’en suis heureux.

Amicalement,

Christian

Escalada. 365 de zile pe an sau o frântură din povestea unei alternative la mici și bere…

Timp de aproape două săptămâni am studiat un fenomen numit Escalada. Aparent doar un parc de aventuri, în realitate un loc unde magia aerului curat merge mână în mână cu un zâmbet cald și un management impecabil.

3 4

Cum a pornit totul? Din dorința de a face ceva în aer liber, ceva care să aducă oamenii împreună, în natură, dar altfel decât în miros de mici și cu o bere la îndemână. Așa a luat naștere Parcul de aventuri Escalada din Gura Humorului, un loc despre care se pot scrie multe în termeni tehnici dar și mai multe pe plan uman.

6 trasee cu peste 60 de elemente de cățărare și grade diferite de dificultate (dintre care unul special conceput pentru copii cu vârsta între 4 și 8 ani) și un complex de minigolf cu 18 piste sunt rodul unei investiții româno-elvețiene ce se ridică la aproximativ 200 000 de euro și al unui mise-en-scène riguros realizat de către firma Altitude Montage din Elveția. Cu un timp de executare de câteva luni, inaugurat în iulie 2012, parcul de aventuri Escalada încântă și provoacă. Deschis 365 de zile pe an, cu prețuri mai mult decât accesibile, cu un staff permanent implicat în evoluția amatorilor de trasee, supus zilnic unui ritual de mentenanță ce presupune verificarea fiecărui circuit și înlocuirea frecventă a cablurilor de tiroliană, cu reguli stricte și o întreținere fără cusur ce pornește de la straturile de flori din jurul cabanei de închiriere a echipamentelor și continuă până la toaletele în permanență curate, Escalada este, în mod cert, un loc de recreere la standarde occidentale.

6 7

11 12 14

Iar dincolo de trasee și de oamenii pentru care Escalada este doar o distracție se află omul care face lucrurile să se întâmple. Romi Ivan este cel care te întâmpină cu o strângere fermă de mână și cu un zâmbet deschis. Nu-l deosebești de cei din staff, îl vezi ba sub pădure uitându-se la cei care evoluează pe traseu, ba pe terasa cabanei echipând sau instruind un grup. Îl auzi vorbind în franceză la fel de firesc precum îl vezi dându-i de mâncare pisicii care s-a aciuiat acolo încă din iarnă. Iar dacă vrei să cumperi o înghețată, vine chiar el și-ți deschide frigiderul, deși ar putea la fel de bine să-i facă semn vreunui angajat. Îl vezi dimineața devreme și îl vezi seara, mult după ora de închidere, udând cu furtunul florile și gazonul. El este cheia mecanismului, el este rotița care face angrenajul să funcționeze. Face lucrurile cu bun simț, un exemplu ce vorbește de la sine fiind faptul că pentru grupurile de copii nu încasează banii la venire, ci la sfârșit, pentru simplul motiv că a observat că unii dintre ei, după un prim contact cu traseul, se sperie și renunță… Are în plan crearea unei bucle suplimentare – pentru cei care își doresc un plus de adrenalină – la fel cum, pentru situațiile ce pot genera panică în rândul amatorilor de aventură (cum ar fi, de exemplu, o furtună violentă), a suplimentat numărul de ieșiri de urgență. Pentru că, așa cum am scris mai sus, Romi Ivan este omul care nu lasă lucrurile să se întâmple ci… le face să se întâmple!

2 10

1

Recomand așadar Escalada tuturor celor care aleg să petreacă o vacanță în Bucovina!

Bucătăria la minut. Vitaminele

La Gura Humorului, noi nu știam ce-i aia smoothie. Bunicului îi plăceau merele răpănoase. Le curăța de coajă, le tăia felii și ne îmbia să le mâncăm, vorba lui fiind fructe puteți mânca oricât de multe! Bunica era cu compoturile – de caise, de vișine, toate erau delicioase! Mama era experta în spumă de zmeură iar tata în prepararea căpșunilor cu zahăr și smântână. Fratele meu și cu mine mâncam direct de la sursă: zmeura din tufă, cireșa din pom, mărul de unde se nimerea – de pe jos sau de pe creangă…

Ajunsă în București, am găsit pe rafturile din supermarketuri smoothie. Înainte să am copii, îl cumpăram. Acum îl prepar eu. Cu orice fructe, în orice combinație. Mai jos, trei variante din săptămâna ce se încheie:

1 2

3 5

4 6

Tot la Gura Humorului, salata se făcea din roșii, castraveți, ceapă, ardei gras, salată verde. Aici în București, am mâncat pentru prima oară tabule. Și-așa am prins gustul pentru salatele de roșii, ceapă și muuuultă verdeață!

7

 WP_20130529_005

WP_20130529_010

Se cheamă că mâncăm sănătos. Și că facem economie la gaze. Și că nu trebuie să spălăm aragazul. Și că nu avem nici cea mai vagă idee cu ce se mănâncă gătitul prin inducție

(Cu acest articol m-am alăturat campaniei Blogchef.ro – Gătim ce poftești!, în care Andreea Pătrașcu, Cetin Ametcea, Sebastian Bârgău și Radu Bazavan se luptă pentru titlul de „Blogchef”, powered by BEKO)