O mamă "responsabilă"…

După o săptămână în care totul a decurs foarte bine din toate punctele de vedere – mai ales în privința sănătății lui Bogdan – astăzi la ora 9 a avut o glicemie de … 569! Enorm, în condițiile în care la internare a avut 439… Insulină nu mai puteam să-i facem, deci singura variantă rămasă era să facă mișcare. Și să bea multă apă. Am ieșit în fugă… și dă-i și luptă prin zăpadă. După o oră, scăzuse la 364. Uraaaaa, scăderea de 200 m-a trimis în al nouălea cer. Bunica ne-a pregătit porția de hidrați pentru ora 10, a mâncat afară și am continuat să ne jucăm. Acum mult mai relaxați. Ora 11 apropiindu-se, Vlad a dat semn că gata, și-a consumat bateriile, e ora de nani. Am luat căruciorul din garaj cu gândul să-l culc tot afară, l-am scos din port-bebe, milky-way și … somn adânc. În timp ce-l mângîiam absentă pe salopeta de fâș, constat că are mânuțele bocnă. Știam că nu are mănușile încă de când am plecat, dar nu am stat să le mai caut, mâneca fiind lungă, am zis că nu va străbate frigul la degețele. Decid să-l duc să doarmă în bucătărie la bunica. Când… ce să văd… Copilul era și fără cizmulițe!!!! În panica de la ora 9, l-am scos fără să-l mai încalț, a stat așadar aproape 2 ore doar cu o pereche de șosete și un body mai grosuț. Noroc că-s 2 grade afară – dacă se poate spune așa. Zilele trecute au fost și – 9…

Da… sunt o mamă bună….