Cioc, cioc, cine e?

Una dintre poveștile preferate ale lui Bogdan este povestită de tati și se bazează pe un fapt real. Și povestea începe așa: a fost odată ca niciodată, acum vreo 20 de ani, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit, un băiețel nu foarte mic și pistruiat și tare năzdrăvan. Și cum băiețeii cei nu foarte mici și năzdrăvani fac năzdrăvănii mai ales când se adună cu alți băieței la fel de nu-foarte-mici și năzdrăvani, ei bine mai mulți băieței destul de mari și foarte năzdrăvani s-au gândit să plece de acasă și să-și construiască ei o casă în pădure.

Și-au pus ei totul la cale și au bătut drum lung până sus pe un deal și foarte departe de sat și-acolo sus fiind și foarte departe de casele părintești, s-au apucat de construit. Și-au construit zi de vară (primăvară de fapt) până-n seară și nu s-au dat în lături de la nimic până ce n-au ridicat din scânduri și cuie luate de-acasă pe furiș o căsuță de toată frumusețea (aici cei vreo 20 de ani care au trecut și dorința de-a face ca lucrurile să pară ca-n poveste – poveste care aduce destul de bine cu Cei trei purceluși… – șterg amintirea unei barăci ce sta să se prăvale la cea mai mică adiere de vânt). Și-n această căsuță de toată jalea frumusețea, cum scriam mai sus, băiețeii cei mărișori și tare năzdrăvani s-au gândit să ciocnească ouăle roșii de Paște și să împartă frățește cozonacul cel bun, făcut de mamele lor, mame prea prinse cu scuturatul, dereticatul și gătitul ca să mai observe că de-acasă lipsesc niște împielițați…

Și cum totu-i bine când se termină cu bine, la final de poveste și printre coji de ouă și firimituri de cozonac apare un tataie (în speță bunicul de pe tată al lui Bogdan) care fiindcă fusese și el la vremea lui un mic mare împielițat, luase urma năzdrăvanilor care tot lipseau de-acasă în chip complet nevinovat și le descoperise șandramaua căsuța cea frumoasă, precum și ce mai lipsește la ea. Și-așa că, precum bunul creștin ce-n zi de Paște nu ocărăște și blagoslovește ci face fapte bune în timp ce tot rostește Hristos a înviat!, a venit tataie sus pe deal la băieți nu cu un băț lung cu care să mâne purcelușii rătăciți înapoi în sat, ci cu niște drob de la mamaie și, nici mai mult nici mai puțin, cu un generator sub braț! Căci tataie nu lucra oriunde, ci la uzina Plopeni și el știa de ce-i nevoie pentru ca măcar întunericul, dacă nu ursul, frigul și vântul să răzbată în căsuța băieților cei neastâmpărați…

Dar înainte de încheia povestea preferată a lui Bogdan și-a încăleca pe-o șa, să nu uit să spun că nu-i rău de ținut un generator în garaj. Și n-ar fi rău ca pentru Bogdan, la vară, să ridicăm o căsuță pe deal. Iar pentru că la partea de arhitectură, design și construit ne pricepem cam toți, să luăm în calcul aspectele prozaice dar cruciale și să privim pe egeneratoare.ro. Și-acolo printre oferte, reduceri de pret la generatoare electrice, explicații și date tehnice avem și-acel simplu de folosit calculator de consum energetic, ce ne duce cu gândul la o căsuță de vară în toată regula, dacă tot povestind ne-o veni cheful de construit și de distrat!

Frig dom’le, frig…

E mijlocul lui octombrie și nu s-au întrunit în București “condițiile legale pentru furnizarea căldurii”. Așa li se zice, condiții legale. Și trebuie îndeplinite cumulativ, nu e ca la joacă, hai că merge oricum!

Așa că îmi îngheață picioarele așteptând acele trei zile, neapărat trei, ca-n sfânta treime, cei trei crai de împărat, cele trei dorințe ale peștișorului de aur și cei trei ochi ai oricărei mame soacre care se respectă.

Acele trei zile legate între ele, nu azi una, peste o săptămână cealaltă și a treia prin decembrie, trei zile în șir în care “temperatura media exterioară” să scadă sub 10 grade. Atunci și doar atunci se pornesc centralele. Nu cele eoliene, căci n-avem așa ceva. Dar avem angajați RADET vigilenți și scrofuloși  scrupuloși la datorie. Și desigur oficialii care, plini de importanță, declară așa: Au fost facute analize in fiecare zi. Intre 19.00 seara si 07:00 dimineata, s-au calculat temperaturile medii pentru fiecare noapte, dar rezultatele au fost instabile. Au fost nopti in care temperatura scadea sub 10 grade Celcius, dar au fost si nopti in care a urcat. De aceea nu s-a pornit pana acum.

De aceea n-avem căldură în calorifere. Mai dăm drumul la aer condiționat, ne mai amăgim că încă putem umbla desculți și semi-dezbrăcați, dar noaptea dormim cu plapuma înnodată sub bărbie și perna trasă peste cap. Nu se pune problema să facem o adunare în bloc și să propunem debranșări, montarea de panouri solare, centrale pe peleti, unii nici n-au auzit de ele, unii n-au nevoie de căldură nici iarna, preferă să stea și în casă înfofoliți în zece pulovere, cu botoși în picioare și fesul pe cap, apoi sunt cei care se sperie de orice investiție și nu ai cum să-i convingi de chestia cu beneficiile care curg pentru ei și pentru restul planetei în general, poți să amețești vorbind despre energia verde, despre alegeri sănătoase, despre economiile care rezultă în timp, totul și orice intră la detalii nesemnificative. Lasă că la scara A din Lacul Tei 71 avem gigantica antenă Vodafone, despre radiații și alte asemenea nu se plânge nimeni iar internetul și vorbitul la telefon ne țin foarte bine de cald!

Mda, cam așa stau lucrurile în capitala României, azi, marți 14, luna octombrie, secolul douăzecișiunu și anul de grație douămiipaișpelea. Urmează alegeri, dar de surse alternative de energie parcă n-am auzit pe nimeni vorbind… Acestea fiind zise închei, îmi trag niște șosete mai groase și-mi văd zgribulită de treaba mea.