Parafrazarea ar fi multe pagini pentru aproape nimic

Am dat gata primele 600 de pagini de umbre și de anatomie ale lui Grey (tot cu anatomie și tot cu Grey). Am citit aproape foc continuu, noaptea cu plapuma-n cap, ziua la coadă la bancă, la Orange shop, la service-ul de telefoane și tablete, sprijinită de aragaz amestecând în vreo oală, în taxi, în tramvai, în timp ce coloram cu copiii, chipurile atentă la culori dar de fapt cu ochii pe pagina mea (Mami, vezi că depășești conturul!! A, da…?). Nu neapărat pentru că m-a fascinat – “fâscinat” ar fi mai aproape de adevăr… – și s-ar citi dintr-o răsuflare (sau printre răsuflări – așa cum se exagera într-o reclamă haioasă cu gospodine și mașini de spălat) – ci ca să ajung, ca orice femeie hrănită până la obezitate cu pagini de poezie, scrisori de dragoste și jurnal, la deznodământ. Deci, e ca-n povestea cu frumoasa și Bestia au ba? Deocamdată ba. Dar mai am încă două catastife de parcurs, nu mă las.

Bun, și din toată această neîntreruptă lectură m-am ales cu un sfert de pagină memorabil. E un dialog simplu:

- Dar nu vom avea o relație?

– Nu.

– De ce?

– Pentru că e singurul fel de relație de care sunt interesat.

– De ce?

– Așa sunt eu.

– Cum ai ajuns să fii așa?

– De ce e cineva așa cum e? De ce unora le place brânza iar alții o detestă?

Atât. Iată o palmă superb aplicată tuturor codependenților și tuturor celor care cred că lucrând la cauze vor așeza lumea cu susu-n jos. Dacă… aș… putea… inversa… polaritatea… – vorba lui Holley Shiftwell din Cars. Nu se poate. Corect. Hocus-pocus e pentru saltimbanci, deci mare grijă cu inversările și cu polaritatea pe scări.

Cam atât despre primul volum, revin cu rezumatul/rezultatul celorlalte două, odată ce-l voi afla. E pitit printre aaaaa…mmmmm…..oooo….aaaaa.