Logistică

Luna în creștere fiind (1% azi, când ajunge pe la 15 am să mă și tund, la mine nimic nu se face haotic și mai puțin decât perfect calculat – n.tr. a se citi folosind antonimele), m-am apucat de curăţenie. Dar nu curăţenie la modul spălat gemurile, șters bibelourile (n-am bibelouri dar zic și eu așa) și baia lunară a lui Vlad (a, ba da, eu sunt un bibelou, așa cum e Venus fără mâini eu sunt unul fără (coadă și) cap) ci la modul scos pentru a fi date celor care au nevoie o canapea, doua fotolii, urmează azi o comodă, dacă mă descurc să o desfac (sigur că mă pricep să o desfac, doar am montat un balansoar de bebeluș cu un briceag de picnic, m-am lăudat de multe ori și iată ce prilej excelent să mă laud iar!), un dulap, etc. Dar nu despre momentul glorios în care am rămas singură și meditativă în afara ușii vreau să vorbesc (asta pentru că am tras canapeaua cu atât de multă maiestrie încât s-a blocat în cadrul ușii, de nici s-o trag afară și nici s-o-mping nu mai puteam și se apropia ora de luat copiii de la grădiniță și școală si nu c-aș fi avut o problemă cu ce vor zice trecătorii văzând o femeie umblând în toiul iernii în pantaloni cu iepurași (unii care mi se potrivesc perfect, pantalonii nu iepurașii, i-am purtat și când eram însărcinată, pe pantaloni nu pe iepurași, și care de-atâta potrivire necesită ca la fiecare 5 secunde să fie trași) și care mergeau la modul sublim cu un tricou cu Cannibal Corpse vechi de 1000 de ani, pentru că așa îmi place mie, totul să fie ca tematică și cromatică riguros asortat, totul culminând cu o pereche de papuci de plajă, așa deci, nu aveam o problemă de imagine, nici de hoţi nu mă temeam, așa cum canapeaua mă oprea pe mine să intru tot la fel i-ar fi oprit și pe ei dar mă gândeam cum procedez cu somnul de prânz al copiilor, în casă exclus să intrăm dar poate cu forţa minţii de cavaleri Jedi se vor putea odihni pe canapeaua înțepenită la vertical) ci vreau să vorbesc despre reacţiile vecinilor de bloc la vederea aceastei fapte de mare angajament:

– vecina care a îmbătrânit dispreţuind orice femeie care arată și gândește altfel decât ea m-a somat să le mut mai încolo în așa fel încât să nu blocheze treptele. Și vederea ei, desigur. Mi-am suflecat pentru a doua oară mânecile scurte de la tricoul meu cu imagini apocaliptice, mi-am tras pentru a mia oară în douăzeci de minute pantalonii cu iepurași, mi-am tras şi papuceii de plajă, cei asortaţi mai ales cu tricoul, cel cu mâneci scurte şi suflecate, și le-am mutat. Feng-shui-ul blocului a revenit la normal.

– vecina no. 2, cea draguţă, s-a minunat de cum m-am descurcat, flatându-mi astfel atât curajul de-a face treburi de bărbat cât și / raportat la structura mea delicată (de bibelou neșters de praf). Mi-a plăcut. Asta nu înseamnă că nu știu că și ea vrea să vadă holul eliberat.

– vecinul care obişnuieşte să fumeze pe hol mi-a spus că vrea el canapeaua și covorul. Îi sunt recunoscătoare, m-a scăpat de jumătate de problemă. M-am simțit datoare să-i fac un demo de cum se extinde canapeaua, mecanismul derulării covorului am considerat a fi unul ușor. A confirmat.

– nenea de la curăţenie. Ei bine, nenea de la curățenie e oricum feblețea mea, iar astăzi m-a cucerit complet. “Sigur sunt fotoliile de dat?”. “Sigur.” “Sunt tare frumoase, poate după curățenie le băgați totuşi la loc…”. “Nu, sigur nu le vreau, sunt de dat. Sunt chiar recunoscătoare dacă le luați.”. “Le iau” (şi i se luminează privirea). “Mulțumesc. Mâine e târziu?” (cred că tot îi e teamă că m-aş putea răzgândi). “Mâine e perfect. Şi eu mulțumesc, chiar m-ați ajutat!”

Aceastea fiind spuse să marchez momentul adăugând şi o poză, asta pentru a dovedi că aranjamentul meu nu numai că se potrivea cu arhitectura holului, ba chiar o punea în valoare, şi să purced la demontarea comodei.

20160111_113710~2__1452604639_109.166.135.138

(Foarte probabil că va urma)

La mia cucina

Ce se vede mai jos este bucătăria mea. Adică nu, nu-i bucătăria, desigur, e sufrageria de fapt, dar în toate pungile, plasele, sacoșele care se văd înșirate pe jos într-o (dez)ordine feng-shui e tot ce încape în bucătăria mea. Enervat de multe lucruri mai ales că acum că le-am scos și am spălat și primenit toate dulapurile, trebuie să le iau rând pe rând și să le așez înapoi…

image

Am o bucătărie mare, comparativ cu cele din blocurile comuniste din București. Am spart un perete și i-am adăugat și-un hol, deci s-a creat spațiu suficient pentru a trăi, găti, mânca și a ne bucura de ea într-un mod mai mult decât decent. Mobilă nu avem foarte multă, raportat la ce s-ar preta spațiul în sine. Dar chiar și așa puțină, parcă tot constat acum, față în față cu imaginea deprimantă a sufrageriei umplute pe jumătate, că tot cuprinde o tonă de lucruri, pe jumătate nici măcar folosite sau folositoare…

Deci nu să văd oferte de mobila pentru bucatarie am eu nevoie acum si nici de idei versatile de organizare a corpurilor și-a spațiului și-a corpului meu în spațiul minunat creat de vreo simpatică mobila de bucatarie Luk 2 sau de una exotic denumită mobila Wind Jasmin, ci pur și simplu de … o mână de ajutor!

Se-oferă cineva? :-D

Hai-hui prin Varna… de ce ei pot iar noi nu?!

Pe mine Varna m-a cucerit. Ai ce vedea, ai pe unde te plimba, ai ce mânca. Oriunde ai merge și orice ai face, ai un sentiment de… bine, ca să-i spun așa.

Să luăm, pentru început, acvariul. Un spațiu ce mi-a părut mai mic decât cel al acvariului din Constanța este perfect amenajat și întreținut iar peștii par să se simtă excelent (da, excelent, oricât de hazardat ar suna!) în acvariile lor, acvarii pe care le-am tot pozat, nu neapărat pentru pești cât pentru diversitatea de culori, pietricele, plante, rămurici și tot felul de chestii care presupun că sunt sunt acolo pentru a-i face să se simtă cât mai… acasă!

IMG_2694 IMG_2696 IMG_2697

IMG_2701 IMG_2711

IMG_2713 IMG_2717 IMG_2720

IMG_2725 IMG_2733 IMG_2734

IMG_2721 IMG_2723 IMG_2736

Apoi este muzeul marinei. Acolo unde băieții s-au extaziat văzând vapoare adevărate sau machete, eu am văzut un spațiu de-a dreptul feng shui. De luminozitatea încăperilor la combinarea coloristică a exponatelor, de la galbenul clădirii la curtea cu pavele și băncuțe, totul e… prietenos. Iar dacă o femeie spune despre un loc unde sunt adunate elicoptere, torpile, ancore, mine, cârme că este “prietenos”, hmmmm, înseamnă că ceva este diferit față de regula muzeelor mai mult sau mai puțin reci și gri…

WP_20130829_001WP_20130829_002

WP_20130829_017 WP_20130829_033 WP_20130829_038

WP_20130829_007 WP_20130829_011

Iar acum, să vorbim despre grădina zoologică! Mică, dar cu viețuitoare ce nu au pene lipsă, priviri triste și țarcuri murdare și urât mirositoare, așa cum am văzut la noi și așa cum am mai scris, de altfel, aici pe blog… Da, mică, dar în care găsești și lupi și vulpi și lei și tigri și-o cămilă și-un urs simpatic, urs ce stă și te privește c-o privire șugubeață, așezat tacticos în fund! Iar aici, în loc să fii tentat să le întinzi animalelor o bucățică de mâncare, poți contribui la bunăstarea lor prin donații – pe care te simți obligat să le faci, dat fiind prețul infim al intrării!!!

IMG_2764 IMG_2765 IMG_2766

IMG_2773IMG_2779IMG_2800

IMG_2801IMG_2803IMG_2805

IMG_2808 WP_20130828_073

Mâncarea. Pare-se că bulgarii nu-și bat joc (nici) când vine vorba de mâncare. După o săptămână de mâncat în cele mai diverse forme și locuri, am ajuns la concluzia că nu trebuie să avem niciun motiv să ezităm să cumpărăm și să comandăm de peste tot. Fie că este vorba de vreo terasă de pe stradă, de un restaurant, de un bistro micuț, de mall sau de vreo tonetă, totul este gustos și nu-ți dă senzația de prăjitură făcută din prafuri amestecate, de legume ofilite sau de carne ce-a depășit cu o zi-două termenul de garanție. Iar dacă adaugi prețurile semnificativ mai mici decât cele de la noi… păi asta da afacere!

WP_20130825_007 WP_20130825_019

WP_20130827_002 WP_20130829_086

Plimbarea. Ca idee, ce faci cu vreo 20 de motociclete de pe vremea lui Pazvanti? Laterala unei alei! Iar acesta este doar un (alt) exemplu al inventivității bulgarului și a felului lui de a face lucrurile astfel încât să placă ochiului…

WP_20130829_047 WP_20130829_048 WP_20130829_049

WP_20130829_052 WP_20130829_053 WP_20130829_056

 WP_20130829_055 WP_20130829_059 WP_20130829_060

Nu știu ce să spun… dar parcă-mi vine în minte întrebarea aceea care este laitmotivul fiecărei veri: De ce tot mai mulți români preferă să-și petreacă vacanțele pe litoralul bulgăresc?! Da, chiar, oare de ce…?