Apetit pentru fericire

Am 14 ani. Mâine voi pleca, împreună cu un grup de copii, în Franța. Pentru două săptămâni. Emoții și… ditamai coșul ce se profilează pe unul dintre pomeți. Prin comparație, celelalte sunt ca și inexistente. Nu intru în panică, dau cu puțină pastă de dinți și mă culc. Dimineața, stupoare. Probabil de la mentolul din pasta de dinți, ochiul abia mi se deschide din pliul pielii umflate și roșii. Sunt distrusă.

Am 15 ani. Merg spre casă împreună cu un coleg de școală. Îmi spune ceva ce a zis mama lui, doctor, că ar trebui să folosesc pentru tenul meu acneic. “Acneic”?! Îi spun că nu am tenul acneic ci că am doar niște coșuri care în curând îmi vor trece. Mult mai târziu am aflat că se numește “faza de negare”.

Am 17 ani. Fratele meu mă întrebă, timid, când mi se vor vindeca toate coșurile de pe față. Îmi dau seama că, prin comparație cu celelalte fete pe care le cunoaște, sunt de departe rățușca cea urâtă.

Am 21 de ani. Am coșuri dar manevrez cu dexteritate flaconul de fond de ten și pămătuful încărcat cu pudră.

Am 23 de ani. Îmi cunosc viitorul soț. Într-un club pentru studenți. După câteva vorbe schimbate îi spun “știi, eu am coșuri…” adică un fel de “nu sunt zâna zorilor, dar vreau să mă iubești așa!” Mă privește stupefiat. Apoi râde și-mi spune “ba nu ai coșuri!”…

Am 33 de ani și nemachiată arăt așa:

935380_10200661323828849_549522867_n

Nu e nevoie de zoom pentu a se vedea “detaliile”.

Se împlinesc așadar aproape 20 de ani de când mă lupt cu aceeași problemă. Dar după aproape două decenii în care nu de puține ori am plâns, nu de puține ori m-am întrebat de ce eu, am ajuns la faza acceptării.

Acceptare care vine firesc în continuarea celorlalte patru – pe care le-am trăit din plin! – dar însoțită de trei lucruri: un apetit teribil pentru fericire, un farmec pe care abia acum mi l-am descoperit și, mai important decât orice, maturitatea de a ști că, pentru orice problemă, există o soluție…

***

Ah, dar cât pe ce să uit! Soluția pentru coșuri? Gerovital Plant Stop Acnee, de exemplu! Smile

(Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2013 )

Păr, politică și tradiție…

După lupte seculare care au durat vreo douăzeci de ani, am ajuns ca, într-un final, să mă împrietenesc cu oglinda. Dacă într-o vreme aș fi pus o bucățică ici, aș fi luat o bucățică de colo iar relația mea cu suprafața lucie era ceva de genul da’ minte-mă și tu măcar o dată-n an!, ei bine acum lucrurile au evoluat spre eh, hai, gata, gata, prea ne-ntrecem cu gluma!… Și-acum că mi-am dat iar în petic cu modestia Smile, stăteam eu și mă gândeam că-n toți acești ani care au trecut și-n care am fost nemulțumită ba de una, ba de alta, ba de toate la un loc, un singur lucru a ținut piept strâmbăturilor mele din nas: părul meu. Părul meu, păr care nu lasă pe nimeni cu răsuflarea tăiată prin minunăția buclelor sau cine știe ce reflexe serafice, dar păr pe care mi l-am îngrijit și care este și frumos și sănătos și cu bucurie pe spate curge în jos…

parul meu 1

Și-n acest deceniu care a trecut, părul meu a avut un singur rival: pe cel al consortului meu… Open-mouthed smile

Cu mult mai lung decât al meu, divin buclat, pretabil la diverse coafuri, de la vâlvoi pe spate la zulufat sub fes… fără tăgadă, părul perfect!

par valentin1

Acolo unde eu puneam moațe sau periam și periam, al lui funcționa pe principiul spălat și… perfect aranjat. Acolo unde eu tundeam și filam, al lui creștea și creștea… iar unde eu cumpăram alt șampon și-alt șampon, el era fidel unuia singur… ce nu era nici scump, nici profesional, nici bio, nici de bebeluși, nici pe bază de zece plante și cu siguranță fără soluții instant pentru toate cele “cinci probleme” ale părului!

Iar în timp ce părul meu bifa înc-un șampon și înc-un balsam, părul jumătății mele bifa mandat-de-premier după mandat, crescând aprig și de foarfecă neatins…

a part of history-002

Marketing și politică, mână în mână merg, tot promisiuni, tot speranțe!

Iar pentru că la politică ne pricepem toți Smile dar la raft suntem îngenuncheați de ofertă și asaltați de tot atâtea variante de șampon câte fire de păr ne cad într-un an, revin de unde am plecat, la părul meu adică, spunându-mi că bine-ar fi să-mi reamintesc de lucrurile simple și care au rezistat în timp, de cele care nu au apărut peste noapte promițând marea cu sarea dar care, precum valul, ca valul au trecut…

Și uite-așa – că tot veni vorba! – voi apela la Farmec și la produsele lor care, e bine de știut, “se situează la limita dintre produsele cosmetice de înfrumusețare a părului și cele farmaceutice”, pornind o nouă etapă a îngrijirii mele c-un ser de vârfuri și-un kit de fiole din gama Gerovital Plant Tratament!

Spuneți-i… respect pentru tradiție!

farmec

(Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2013)