beeeeeeeeeeeeep

De-acum o sută de ani: dictatoare în toată puterea cuvântului. Ori era cum ziceam eu ori nu era deloc, dacă eu respiram, se respira iar dacă eu dormeam, se respira după cum indicasem eu înainte de culcare.  Mă asiguram de fiecare dată că s-a și notat. Orice comentariu, cât de mărunt, și pac, ieșea la iveală bizarul purceluș albastru din reclama la ficat.

De-acum … mai puțin de o sută de ani: cu foarte rare împotriviri și accese de căpățânoșenie (nu e în dex, da), toleranță, echilibru, acceptare. M-am dumirit între timp că nu e chiar totul după comanda, chipul și asemănarea mea.

Acum. Ei bine acum… funcționez pe bază de priză. Rigor mortis mental constat, opresc aparatul de ventilație a creierului, urmează un beeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeep mai prelung decât “e”-urile din cuvântul abia tastat, apoi odată parcursă sincopa iau iar ștecherul și repornesc mașinăria de parcă nu aș fi clacat. De fapt sunt în perfectă stare de funcționare. Susul în jos e doar o festă din mintea mea.