Garfield, Sylvester, pisica de Cheshire, Ducesa, Si & Am sau “We are Siamese if you please. We are Siamese if you don’t please.”

Am enumerat toate numele de pisici pe care le știu din desenele animate și l-am trecut și pe Tom dar apoi m-am gândit că el e mai degrabă tomberonez și nu prea are ce căuta pe lângă restul, care par mai istețe și sofisticate – asta ca să mă exprim în nota expoziției SofistiCAT deschisă azi și mâine la Romexpo. Poarta C. Pe lângă mașinile de pompieri.

Deci, patrupede cum n-am văzut în viața mea. În afară de bengalezele care sunt parte din familie și de al căror fel de a arăta mă minunez de fiecare dată când merg la tata acasă, am rămas mută față în față cu niște motani maine coon și norvegian-de-pădure care dacă s-ar fi ridicat pe două lăbuțe mi-ar fi ajuns fără probleme până la piept și care au eclipsat pentru mine și pisicile sfinx și pe cele shorthair și în mod cert până și pe micuțul Scottish fold, singurul pisoi jucăuș din întreaga expoziție.

Ca atmosferă, un aer plin pe de o parte de seriozitatea stăpânilor și felul în care își pun tot sufletul la jurizare, clasament, diplome, certificate, drept de reproducere, etc. iar pe de altă parte de dezinteresul total al viețuitoarelor mai mult sau mai puțin îmblănite. Iar pe margine, o întreagă industrie: standuri cu mâncare pentru pisici, mobilier, accesorii, jucării, apoi hainele cu imprimeu felin, bijuteriile și nu în ultimul rând, ca la orice expoziție unde sigur vin și părinți cu copii, delicioase prăjituri de casă și mascotele pentru poze de genul “colorata, mâine-i gata!”.

Și la final să precizez că bengalezele noastre au fost premiate iar eu mi-am promis pentru a nu-știu-câta oară să-mi las împielițații să le calce cât mai puțin pe coadă. Nu de alta, dar ele două și câțiva eventuali pisoi costă cam cât toată casa noastră.

  DSC_0836__1429989797_89.39.40.202 DSC_0839__1429989767_89.39.40.202 DSC_0842__1429989742_89.39.40.202 DSC_0846__1429989687_89.39.40.202DSC_0830__1429989827_89.39.40.202DSC_0811__1429989854_89.39.40.202

Arahnide raw

Nu cred că e vreo expoziție pe care să o fi ratat la Antipa, de la fluturii vii și până la mult controversatul corp omenesc (The Human Body, despre care am și scris aici pe blog). Deci, dacă în această perioadă (până în iulie de fapt) pot fi văzuți păianjeni, am fost să-i vedem. Cu foarte mare entuziasm, știută fiind pasiunea copiilor mei pentru tot ce e purtător de multe picioare.

Proiectul ”Țesături Periculoase”, chiar dacă înseamnă tot exploatare de ființe vii, e unul frumos, de inițiere în comportamentul păianjenilor (am zis așa cum scrie pe site, evident la partea de comportament, nu și la cea de exploatare). Nu sunt niște creaturi îngrozitoare așa cum credeam eu mică fiind, când dacă vedeam unul ițindu-se de după dulap fugeam mâncând pământul și nu mai intram în camera aceea până ce nu-mi făcea tata dovada că l-a omorât și îngropat în locul cel mai îndepărtat de casă. În curtea vecinilor, ideal. Deci, nu. Au multe picioare, da, sunt mărișori, da, au mulți ochi, da, au perișori, gheare, fac pânze, dar stați liniștiți, nu sar ca în filmele horror la o sută de metri distanță și nici nu sug sângele oamenilor până îi stafidesc. Își văd de treaba lor, dacă sunt lăsați în pace. Și chiar și atunci când nu sunt lăsați tot nu devin cine știe ce pericol, conform datelor pe care citind panourile cu informații le-am aflat, din 44,000 de specii cunoscute, doar 200 au (un pic de) venin. Atâta tot. Sunt așadar niște ființe simpatice și inocente, nu vă lăsați păcăliți de literatura țesută în jurul lor!

WP_20150315_002[1]__1426412678_89.39.40.202 WP_20150315_006[1]__1426412785_89.39.40.202 WP_20150315_041[1]__1426412816_89.39.40.202 WP_20150315_044[1]__1426412856_89.39.40.202 WP_20150315_047[1]__1426412911_89.39.40.202 WP_20150315_056[1]__1426412961_89.39.40.202