Piesă de teatru în două acte și o întrebare

Actul I

“Există un incident din viaţa lui Buddha de pe vremea când era doar un căutător. Trecea printr-un sat cu un tovarăș de drum iar cei doi vorbeau când o muscă s-a așezat pe gâtul lui Buddha. El tocmai povestea ceva când a ridicat mâna s-o alunge. Musca a zburat dar Buddha s-a oprit brusc: Am comis o mare greșeală. Apoi a ridicat din nou mâna să alunge musca. Tovarășul de drum a spus surprins: Ce faci, musca nu mai este acolo! Buddha i-a răspuns: Acum alung musca așa cum ar fi trebuit s-o fac. Acum sunt perfect conștient de ceea ce fac. Acum când ridic mâna sunt perfect conștient că ea se ridică și că merge spre gât să alunge musca. Mai devreme vorbeam cu tine, acțiunea mea a fost mecanică.”

Actul II

“Când începeți să deveniţi conștienţi de procesele corpului fizic veţi începe să intelegeţi și miscările furiei, urii, ale iubirii din voi și veţi deveni conștient de prezenţa lor. Până când nu pricepeţi mișcările acestor emoţii nu puteţi să vă eliberaţi de ele decât atunci când au ajuns la primul corp – și de multe ori nici atunci (ȘI DE MULTE ORI NICI ATUNCI. ȘI-DE-MULTE-ORI-NICI-ATUNCI). Deseori ajungeți constienţi de ele doar atunci când au ajuns la corpul altcuiva. Sunteţi atât de insensibili încât nu vă daţi seama ce aţi făcut decât după ce palma voastră a ajuns la obrazul celuilalt. De abia după ce aţi dat palma vă daţi seama că s-a petrecut ceva.”

Și întrebarea: Cât de departe ești de ceea ce trebuie să fie?