Educație prin implicare

Astăzi a fost zi de trimis pachete. Lucrurile au decurs precum se vede…

Controlul de calitate: cutiile au fost verificate. De către două perechi de mâini, picioare, ochi…

zi-de-posta16 zi-de-posta17 zi-de-posta18

Protecția mediului – am bifat pe listă.

zi-de-posta15

Casa post-eveniment…

zi-de-posta12 zi-de-posta13

Îmbarcarea, destul de anevoioasă…

zi-de-posta10 zi-de-posta8 zi-de-posta9

Drumul către poștă – priviri nedumerite din partea trecătorilor…

zi-de-posta7

La poștă, aceleași două doamne, mereu surprinse de felul în care ne prezentăm, cu mic cu mare…

zi-de-posta6

Masa de după…

zi-de-posta5 zi-de-posta14

Reumplerea sacoșelor.

zi-de-posta3

Relaxare în parc.

zi-de-posta1 zi-de-posta2

zi-de-posta19 zi-de-posta20

Așa arată educația prin implicare. Lecția de azi a acoperit următoarele aspecte:

  1. promisiunile se respectă;
  2. utilul se îmbină cu plăcutul;
  3. efortul și așteptarea sunt răsplătite;
  4. viața e frumoasă atunci când o petreci cu cei dragi…

Tot despre copii. Tot despre părinți…

Mai am puțin și termin cartea despre care povesteam săptămâna trecută.

Am mai învățat ceva. Referitor la timiditate.

Învață-ți copilul să nu fie timid. Timiditatea ajunge de multe ori sursă de stres: să nu îndrăznești să deschizi gura în public, să nu îndrăznești să bați la o ușă… Învață-ți și încurajează-ți copilul să vorbească, să comunice, să spună ceea ce are de spus!

Foarte adevărat! Majoritatea copiilor sunt îndrăzneți. Este ceva nativ. Dar noi, prin observațiile pe care le facem în permanență, le sădim în minte frica de nou, frica de oameni.

Un exemplu elocvent: câți dintre noi pot vorbi cu dezinvoltură în fața altor oameni?

Există nenumărate cărți care ne învață cum să vorbim în public, capitole importante fiind dedicate stăpânirii emoțiilor care ne fac să ne tremure vocea, să ne uităm ideile, etc…. Toate aceste cărți nu s-ar mai scrie dacă fiecare generație de părinți și-ar încuraja copiii să se exprime liber. Oricând, oriunde.

Of ce bine mă pricep la teorie… Dar îmi amintesc momentul în care Bogdan a mers pentru prima dată la grădiniță. Nu mă încumetam să plec, am intrat și eu în sală… prima jucărie care i-a atras atenția a reprezentat-o un suport de cuie cu ciocanul aferent. Și dă-i și luptă :-) M-am scuzat față de educatoare, Bogdan intenționa probabil să bată cuiele nu în podeaua de la etaj, unde eram, ci să ajungă până la podeaua de la parter…

Mi-a plăcut enorm ce mi s-a spus: Dar este foarte bine ce face! Îi încurajăm să se exprime liber!

… și acum am tendințe de a-l domoli, din păcate… Dacă ieșim din apartament, îi spun să nu scoată niciun sunet, chiar dacă este ora 11 dimineața, când cu siguranță vocea lui cristalină :-) nu ar deranja pe nimeni… Iar acesta este doar un exemplu, aș putea face o listă cu toate interdicțiile…

Însă este bine că pot corecta, la mine, aceste tendințe. Tendințe despotice :-)

Marea artă este aceea de a ajunge atât de creativ și de înțelept, încât să fii în stare să te faci acceptat de propriul tău copil.

Creativă sunt (mai jos, ceva ce dăruiesc astăzi).

tot-despre-copii-tot-despre-părinți1

Mai lucrez la partea cu înțelepciunea! :-)