Mai puţin plastic

Mi s-a spus de la grădiniță că spre sfârșitul săptămânii curtea va fi decorată pentru Crăciun, dar nu oricum, ci all-natural, în susținerea proiectului eco-școala. Așa că m-am gândit ca participarea noastră să fie cu niște decorațiuni pe care știu eu să le fac din coajă de portocală. Asta pentru că se nimerește ca eu chiar să fiu anti-plastic și artificial. Miros frumos (decorațiunile) – deși asta nu se va simţi acolo, după un gard ce dă într-o intersecție mereu aglomerată -, sunt vesele în combinaţie cu verde și procesul e unul care-mi face copiii să stea cu gura căscată (wow, era un îngeraș în coaja de portocală?!).

Pașii sunt:

1. Se curaţă portocale în felii groase. Eu le curăţ ca pe mere, rotund. Din portocale se face suc în storcător, din pulpa rămasă se face, în amestec cu tărâţe, un super scrub pentru corp (nimic nu se aruncă, resursele se folosesc la maxim) iar din coji (am reușit să revin la despre ce vorbeam) se produc decorațiunile folosind ustensile pentru tăiat aluatul în formă de biscuiți.

20151129_084243~2__1448958808_109.166.129.39

2. Decorațiunile se lasă la uscat pe o hârtie/farfurie/orice suport plat (acum, scriind, îmi dau seama că s-ar putea prinde și așa, fresh, e la fel de ok, de ce nu?).

3. Prinderea. Necesar: ac și aţă colorată. Ideal un ac mai gros și o aţă din mai multe fire, dar eu acum, ca o adevărată gospodină, am lucrat cu ce am avut în casă, adică seturi din acelea micuţe ce se dau la hotel. Rușine să-mi fie pentru că în loc să le las la hotel, nefolosite, le iau. Șamponul, gelul de duș și crema nu-mi fac cu ochiul (ca o veritabilă descendentă a Cleopatrei, mă spăl cu smoothie, cereale și… șampon pentru copii, ocazional) dar nu știi niciodată când ai nevoie de ac și aţă. Și poţi avea, o dată pe an. De Crăciun.

20151201_090051~2__1448958880_109.166.129.39

4. Opţional: nasturi (de lemn) ce se pot prinde pe decoraţiuni. Dacă nu cusuți (s-a terminat aţa din micile seturi stil hotel) atunci lipiți cu lipici. Cumpărat.

20151201_091431~2__1448958906_109.166.129.39

Deci, cât mai natural, cât mai simplu. De la decorațiuni și până la a trăi așa, iată un stil pe care chiar îl încurajez. (LEGO din lemn, oare cum ar fi? Cu piese meșteșugite cu mâna, neindustrial, ca-n atelierul Moșului. Și fără să rezulte un preţ de Swarovski, dacă s-ar putea…)

Casa de care am nevoie (partea 1)

De când am Integraalia, fac foarte multe poze. Fac poze la orice, fie că stă, fie că mișcă – este noul modus vivendi. Pot foarte bine trăi fără telefon, dar am nevoie mereu de micuța tabletă. De ea și de lumina perfectă. A, și de încă ceva, desigur: de-un spațiu corect amenajat.

Deci iată zorile unei idei de reamenajare! O reamenajare treptată, dar imperios necesară. Pornind de la partea subtilă, precum stilul casei – odată minimalist dar acum mustind de jucării, cutii, etajere și tot felul de nimicuri aduse de copii de peste tot pe unde mergem – și sfârșind în cele prozaice, dar foarte trebuincioase, precum canapele noi și poate și-o saltea și clar niște device-uri noi și astfel funcționale (!), trebuie neapărat schimbat ceva!

Și-ncep cu gânduri legate de ceea ce e simplu, zic simplu pentru că îmi place și pentru că se leagă direct de ceea ce fac, în fiecare zi: îmi trebuie așadar lumină bună, un cadru adecvat și-mi trebuie, hmmmm, un perete dedicat… reușitelor – a se citi deci, în termeni concreți, becuri și lămpi, decorațiuni și, în cele din urmă, dar sine qua non, rame multe, dar cât mai multe rame foto!

Lumină bună, cum ziceam… dar nu orice lumină, nu am ce face cu cea rece și care cade dintr-un singur punct, îmi trebuie lumină caldă, difuză, delicată, gen lumina care intră ziua prin perdelele mele portocalii, dar neapărat dublată, în mod artificial – aici însă cu niște corpuri de iluminat, e totul ca și rezolvat!

Apoi e cadrul “adecvat” care înseamnă că, pe lângă farfuria/platoul/suportul în sine, îmi trebuie un background cu ceva care să nu implice un coș de jucării proaspăt răsturnat și-un colț de masă înțepat cu furculița de vreunul dintre cei doi mici împielițați ce, mânat de burtica zgomotoasă, și-a făcut singur dreptate… și, în mod cert, am nevoie de niște rafturi cochete pentru borcane și borcănașe, pentru că degeaba le ambalez eu frumos dacă sunt nevoite să stea în locuri improvizate… – trec așadar pe lista de must-have & must-do decoratiunile de casa – adică toate acele mofturi frumoase ce-mi dau stare de spirit și fac “acea” atmosferă…

Iar despre rame, mai zic doar atât: “perete al gloriei nemuritoare, fă-ți cât mai mult loc pentru a fi încărcat!!!”

(va urma)