Cunoaștere, autocunoaştere şi simboluri, pe înţelesul copiilor

În programul de la Țăndărică sunt mai nou două piese de teatru cu totul altfel faţă de ce-am văzut până acum. De unde toate spectacolele la care noi am fost (și am fost cam la toate, pentru noi Țăndărică e un fel de second-home) se învârt în jurul dualităţii bine-rău și a unei tematici care încurajează prietenia, altruismul, curajul, corectitudinea, etc., acum, în premieră, “Eu, Oblio” și “Cine sunt eu?” vorbesc despre autocunoaștere, înțelegerea lucrurilor în profunzime, simboluri.

“Cine sunt eu?”. Trei personaje, o plapumă mare cât scena, albă și 50 de minute care se învârt în jurul unei întrebări pe care nici măcar oamenii mari nu și-o prea pun. Și ca să nu fie prea abstract se ia o pisicuţă care, neștiind cine e și care e locul ei, a pornit printr-o pădure (pădure-simbol, călătorie iniţiatică, temă centrală și-n Oblio). Și în pădure are impresia că e ba un iepuraș (dar hei, ei nu-i place varza și n-are nici coada scurtă și nici urechile lungi, deși poate sări ca el), ba o veveriţă (și se reia ciclul comparaţiilor), ba un arici (la fel). Și așa cum ea caută să înţeleagă ce e, la fel caută și cei trei actori care manevrează plușurile. Nici ei nu știu cine sunt, oare sunt gorile, copaci, rinoceri? Și piesa se termină cu pisicuţa găsindu-și drumul spre casă cu ajutorul unui corb (simbol), cu cei trei actori având o bază de cunoaștere creată, ei știind acum că sunt doi baieţi și o fată, că numele lor sunt Mihai, Dan, Tina, și cu cuvintele: “N-am să mă mai pierd niciodata pentru că știu cine sunt.”

“Eu, Oblio”. Spectacol cu un povestitor, marionete, proiecţie de imagine pe trei ecrane și multe, multe nuanţe. Care este diferența dintre “sens” și “rost”, dintre “a te întrece” și “a te juca” (“Tu, vrei să te întreci cu mine?! Nu, eu vreau SĂ MĂ JOC cu tine.”), ce înseamnă a vedea (“Cine ești tu? Eu sunt un om de piatră. N-am văzut niciodată un om de piatră. Sunt foarte mulţi oameni de piatră în jurul tău, trebuie doar să înveţi să îi vezi. (…) Vezi ceea ce vrei să vezi și auzi ceea ce vrei să auzi.” – un fel de “beauty is in the eye of the beholder”), care este ROSTUL singurătății (“Trebuie să stai mult timp singur dacă vrei să AUZI lumina”), că a fi diferit nu e un stigmat, călătoria iniţiatică (desigur), simbolistica pietrei, a spiralei, a păsării, a șarpelui, și, să nu uit, rolul jocului (exact ca-n “Micul Prinţ”, oamenii se pierd când uită să se joace). Frumoasă punere în scenă și cu priză la copii. Un 2 în 1, ca să spun așa. Și un spectacol reușit și o modaliate de-a-i deschide de foarte devreme spre cine sunt și ceea ce pot fi.

Și niște poze de la Oblio.

20160109_111154~2__1452366320_109.166.130.135

20160109_113629~2__1452366287_109.166.130.13520160109_113832~2__1452366262_109.166.130.135

Ruperea de planuri

E o povestioară cu un tată care își trimite fiul la un maestru pentru a dobândi cunoaștere iar odată ajuns acolo, fiul nu numai că nu discută cu maestrul și nu-și petrece timp cu el, ci doar ia bătaie. Maestrul, cu o sabie de lemn, îl urmărește peste tot și îl lovește. Inclusiv în somn. Cât pe ce să-și facă bagajele și să se întoarcă la tată pentru a-i reproșa alegerea maestrului, fiul înțelege lecția. Ruperea automatismelor, trezirea sensibilității. Conștiența. Sabia de lemn e înlocuită de una adevărată, procesul și progresul continuă până ce fiul atinge starea de permanentă vigilență. Adevărata cunoașterea.

Se cheamă violența benefică. Benefică prin ea însăți, fără a avea nevoie de retorică justificatoare. A nu se confunda însă cu șutul în fund care generează pași înainte. Pentru că nu “generează” nimic, nimic în afară de o rupere de planuri. Cel lovit a înaintat, da, chiar dacă a căzut cu fața în noroi și tot a înaintat, s-a mișcat în față, dar cel cu șutul a rămas în spate. Și dacă s-a mai și dat înapoi cu vreo doi pași (se cheamă premeditare) pentru a-i imprima loviturii mai multă forță, a rămas cu-atât mai mult în spate. Sufletește vorbind, foarte departe.

Lecția de awareness

Eu. Tu. Voi. Noi.

lecția-de-awareness    lecția-de-awareness

Așa arătăm noi, oamenii. Toți, fără excepție.

Cu toții avem sub piele mușchi, oase, cartilaje, vertebre, nervi, vase sanguine, cavități, viscere, etc.

lecția-de-awareness    lecția-de-awareness

Doar că sunt acoperite de piele. Și sunt… “însuflețite”.

Cum sunt imaginile de mai sus? Macabre? Dezgustătoare? Terifiante? Oare vom visa urât de-acum nopți la rând?

Vă spun eu: imaginile de mai sus sunt exact ceea ce vrem noi să fie.

Pentru amatorii de senzațional, sunt cadavre. Reale. Din păcate însă pentru ei, nu agresează retina, nu întind mâini amenințătoare, nu sar din cavouri, nu umblă prin muzeu însetate de sânge, nu scot zgomote diabolice…

Pentru studenții la medicină, o lecție prea-bine știută. Lipsește doar mirosul de formol.

Pentru cei care vor date, o sursă de informații ce susțin afirmația the human body – the ultimate machine. (de ex: măduva spinării transmite milioane de impulsuri către creier la viteze care depășesc 435 km/oră, inima este controlată integral prin ipulsuri electrice, oasele scheletului nostru sunt mai dure decât oțelul, uterul se lărgește de până la 20 de ori pentru a găzdui … viața.)

Pentru un copil de 4 ani care a crescut vizionând documentare din colecția Pași spre cunoaștere, jucându-se cu scheleți de dinozaur și care se bucură că are majoritatea numerelor din colecția Corpul uman – o inedită înțelegere a proceselor.

lecția-de-awareness    lecția-de-awareness

***

Cu titlu informativ: muzeul Antipa găzduiește în această perioadă expoziția The Human Body. Cadavre (sic!) transformate în exponate, printr-un proces laborios și îndelungat numit plastinație, ce presupune deshidratare prin scufundare în acetonă, apoi într-o baie de polimeri siliconați și etanșare într-o cameră de vid.

Concluzia mea? Controversata expoziție este, mai presus de orice, o lecție de awareness (mai jos, plămânii unui fumător, alături de o cutie în care se strâng pachete de la cei care conștientizează implicațiile și decid să renunțe), mesajul ei fiind: Acesta este fascinantul tău corp. Hrănește-l cu viață!

lecția-de-awareness