Cu riscul de-a mă repeta, deci…

Stăteam mai devreme în curte și mă minunam de cât de frumos miros crinii bunicii. Și deși eu nu fac poze la flori (la orice fac, numai florile nu mă atrag niciodată, deloc) am scos telefonul (pentru orice altceva aș fi scos aparatul) și am făcut o poză. Care a ieșit… wow (se simte și parfumul, normal). M-am uitat la ea și, mirată, m-am mutat și la una dintre tufele de trandafiri. Doar și ei miros superb… Și nu doar pe înnoptat. La fel, o poză care m-a uimit. Telefonul meu?! De unde până unde? Dar uitându-mă și pe cele făcute zilele trecute, văd că-s la fel. Deci e aerul clar de aici, da, înteleg.

20150623_215248__1435087943_109.166.136.103 20150623_215319__1435087976_109.166.136.103 20150622_093214__1435088031_109.166.136.103

Și în timp ce așteptam să se facă redimensionarea pozelor ca să le pot insera, mi-am dat seama că nici măcar nu zic ceva nou. Tot asta spuneam și într-o iarnă, acum vreo doi ani…